fbpx
Consiliere educațională
Cea mai simplă metodă de echilibrare emoțională pentru copii și adulți

Cea mai simplă metodă de echilibrare emoțională pentru copii și adulți

Echilibrul emoțional este esențial pentru a trăi în armonie cu propria persoană și cu toți cei din jur. În general, și mai cu seamă în aceste momente, acest echilibru este extrem de fragil, deoarece stresul afectează în mod direct starea noastră de spirit și îngustează limita de suportabilitate a frustrării. Tocmai din acest motiv, am decis să vă prezint o tehnică excelentă, pe care am aplicat-o și eu la clasă și care funcționează ajutând copilul și adultul să se liniștească, să se echilibreze și astfel să poată să devină rațional, în acele episoade în care gândește emoțional tot ceea ce trăiește, vede, aude, simte, spune sau i se spune.

Tehnica se numește ZONA VERDE și este propusă de Daniel Siegel, profesor de psihiatrie clinică la facultatea de medicină UCLA, în cartea scrisă alături de Tina Payne Bryson, medic pediatru și psihoterapeut, Creierul afirmativ – cum să-ți ajuți copilul să fie curajos, rezilient și autonom.

În calitate de cadru didactic, mă interesează în mod activ să găsesc tehnici și metode care să-i ajute atât pe părinți, cât și pe copii, să își controleze emoțiile, să le înțeleagă și să le poată exprima într-un mod în care să obțină o stare de bine, de armonie, de echilibru și mai mult decât orice, mă interesează asumarea responsabilității pentru acțiunile pe care fiecare dintre actorii principali ai actului educativ le întreprinde.

Poate un copil de 3 ani să fie responsabil pentru ce face? În mod categoric DA. Asta deoarece, omul se naște cu trei nevoi psihologice de bază, care se comportă precum un bagaj pe care îl poartă în spate toată viața. Neîmplinirea acestor nevoi de bază cauzează extrem de multe conflicte, iar asta se traduce sau se previzionează printr-un adult frustrat, cu suportabilitate mică la factori stresori.

Tocmai de aceea, cu cât aplicăm mai devreme tehnici de echilibrare emoțională, cu atât comunicare cu preșcolarul și școlarul mic este mai eficientă și obținem mai multă informație cu privire la nevoile lui psihologice nesatisfăcute.

Pe scurt, cele trei nevoi psihologice sunt: nevoia de conectare (de a iubi, a se simți iubit, a fi unic etc.), nevoia de competență (de a învăța, de a experimenta lucrurile și a înțelege, a proba de ce și dacă se întâmplă ce se previzionează) și nevoia de control sau autonomie (de a face lucrurile singur, de a lua decizii etc.) Pentru mai multe detalii despre aceste nevoi vă recomand cartea Uraniei Cremene – Cele 3 Nevoi Psihologice de Bază ale Copiilor.

Așadar, este important să cunoaștem aceste amănunte pentru a putea să înțelegem care este cauza unui anumit comportament. La fel ca și în procesul de vindecare, tratarea efectelor nu înseamnă și vindecarea bolii, ci este nevoie ca întotdeauna să găsim cauza producerii dezechilibrului, a problemei.  Concomitent este necesar să cunoaștem și câteva modalități prin care putem ajuta copilul să facă față evenimentelor care-l supără. Daniel Siegel numește acest proces: integrare.

Tehnica ZONA VERDE este extrem de simplă și de eficientă în acest scop. În momentul în care copilul, la fel ca și adultul, este stresat, supărat sau nervos, el nu mai gândește lucrurile logic, așa că „morala” nu este o soluție pentru a ajuta în acel moment. Mai târziu, poate fi de folos, dacă este făcută cu empatie, însă în momentele critice, este nevoie doar de iubire, empatie și implicit integrare.

Echilibrul emoțional și ZONA VERDE

Ce este ZONA VERDE? Este locul în care copilul (și adultul) se simte în siguranță, este relaxat, are o stare de bine, este mulțumit de tot ceea ce trăiește. Altfel spus, viața lui este precum un cer senin care nu are niciun nor. Este starea în care copilul poate coopera, în care cele trei nevoi psihologice de bază îi sunt împlinite. Un om care trăiește în zona verde este un om fericit, echilibrat și în armonie cu el și cu toți cei din jur.

Știm însă cu toții că această zonă verde este extrem de greu de obținut, iar când este obținută se menține cu greu. Acest lucru este și mai provocator în copilărie, atunci când preșcolarul înțelege că totul este despre el, iar acest lucru este firesc. Orice factor exterior sau interior care atentează la starea noastră de bine ne scoate în afara zonei verzi.

Copilul care trăiește în zona verde se comportă bine, ia decizii corecte și își menține echilibrul și controlul emoțiilor și al acțiunilor sale. Rămâne deschis la interacțiunea cu lumea din jur într-un mod sănătos și semnificativ și este foarte receptiv la învățare.

Pe lângă zona verde, mai există încă două zone emoționale, extreme: zona roșie și zona albastră. Pentru a putea obține echilibru și pentru a petrece mai mult timp în zona verde este necesar să cunoaște câteva detalii și despre celelalte două zone.

Echilibrul emoțional și ZONA ROȘIE

Zona roșie este acea zonă emoțională în care sistemul nostru nervos scanează realitatea, pericolul și emite două soluții posibile: lupta sau fuga. Această decizie este luată de către creierul emoțional și nu implică rațiunea, cel puțin nu în primele secunde. Știm cu toții, în fața pericolului cât de importantă este fiecare secundă.

Zona roșie se caracterizează prin: nervozitate, fugă, luptă, energia este concentrată în mușchi, crește capacitatea plămânilor și a inimii, însă se oprește digestia și sistemul imunitar (de exemplu), deoarece nu sunt vitale în procesul de luptă sau fugă.

Echilibrul emoțional și copiii în ZONA ROȘIE

Un copil accesează zona roșie atunci când se supără pentru că nu primește ceea ce își dorește, nu este ascultat sau nu este lăsat să facă acele lucruri pe care le vrea (dă semnale că nevoile lui psihologice de bază nu sunt împlinite). Mai mult de atât, el se poate înfuria, poate să lovească, să muște, să urle, să folosească anumite cuvinte urâte, să arunce cu jucării sau alte lucruri, să spargă obiectele din jurul său.

De asemenea, copilul intrat în zona roșie poată să plângă foarte mult și foarte tare sau, la polul opus, să aibă un râs nervos. Emoțiile îl copleșesc pe cel mic. Iar acest lucru este valabil și la adulți, doar că motivele pentru care intră un adult în zona roșie, pot să fie diferite de cele ale copilului. Revenind la cel mic, în zona roșie, simte frică, panică, mânie, frustrare sau o jenă, rușine foarte puternică.

Acest lucru se vede și din punct de vedere fizic, nu doar emoțional: copilul se înroșește la față, ritmul cardiac crește, ochii se pot mări sau îngusta, dinții se încleștează, își strânge pumnii, mușchii se încoardă, temperatura corpului crește etc.

Echilibrul emoțional și ZONA ALBASTRĂ

Este o altă extremă a zonei verzi. Este locul și starea emoțională în care copilul alege să se ascundă, să reprime ceea ce simte și pleacă, nu exteriorizează nimic din ceea ce simte sau gândește, ci se retrage într-un colț.

În activitatea didactică, am întâlnit mai multe exemple de copii care în condiții de stres activează zona roșie, însă am întâlnit și cazuri de copii care se retrag, refuză orice atingere, atenție și intră în zona albastră.

Echilibrul emoțional și copiii în ZONA ALBASTRĂ

Zona albastră este la fel de nocivă pentru spiritul și echilibrul emoțional al copilului. Este adevărat, nu produce atât de multe daune ca furia unui copil în zona roșie, însă doar pentru faptul că un om nu se exteriorizează, nu înseamnă că el nu trăiește un adevărat război emoțional interior.

În zona albastră, strategiile nu intră în spectrul luptă-fugi, ci sunt mai degrabă asemănătoare celor de încremenire sau leșin. Copilul nu răspunde la o situație negativă prin manifestări exterioare, care se văd, ci prin închidere.

Așa cum spuneam, ei reprimă ceea ce trăiesc. Această soluție este de moment, pentru că orice reprimare are nevoie la un moment dat de o descărcare, iar dacă ea nu se produce exterior, se poate produce tot interior, iar asta poate cauza probleme de sănătate (cele legate de inimă, sistemul digestiv sau chiar probleme de natură psihiatrică). Iată de ce este atât de important să găsim echilibrul.

Unii copii, în zona albastră, se retrag emoțional, devin tăcuți și lasă pe toată lumea pe dinafară, nepermițând să fie ajutați de către nimeni. Alții pur și simplu se retrag fizic dintr-o situație (cum sunt preșcolarii sau școlarii mici care se ascund în spatele băncilor, sub catedră sau în spatele unui adult). Extrema zonei albastră este starea de disociație, adică deconectarea dintre sentimente și gânduri, chiar și de senzațiile fizice.

În fizic, zona albastră se resimte astfel: ritm cardiac și tensiune arterială scăzute, respirație lentă, mușchi și postură flască și evitarea contactului vizual. Cuvântul des auzit într-o astfel de zonă este: „lasă-măăăă!”

Răspunsul zonei albastre este orientat mai mult spre interior decât spre exterior. Dacă în zona roșie vorbim despre o hiperexcitație a sistemului nervos autonom, în cazul zonei albastre, avem parte de o hipoexcitație.

Copiii intră în zona albastră atunci când nu văd o ieșire, scăpare dintr-o situație pe care o interpretează drept incomodă sau periculoasă.

Rareori alegem, spune Daniel Siegel, zona în care ne aflăm, starea pe care o avem. Sistemul nervos este cel care stabilește automat răspunsul care pare cel mai adaptat la situație, pe baza multor factori (circumstanțe actuale, amintiri etc). Iată cât de important este să ne recâștigăm echilibrul emoțional.

Toate acestea conduc la o concluzie clară pentru părinți, dar și pentru adult în general, deoarece aceste stări care se trăiesc în copilărie, ne urmăresc și sunt cu noi toată viața. Și adultul poate intra în zona roșie sau albastră și are nevoie, ca un copil, să dobândească puterea de a intra în zona verde. Așadar, există două lucruri pe care părintele e nevoit să le facă pentru a-l ajuta pe copil să trăiască mai mult timp în zona verde:

  1. să-l ajute să revină în zona verde atunci când se supără. – aici ne ajută Tehnica Zona Verde;
  2. să-l ajute să o extindă cu timpul. – asta înseamnă că cele trei zone nu sunt neapărat egale, iar prin practica Tehnicii Zona Verde, dar și printr-un interes activ acordat satisfacerii celor trei nevoi psihologice de bază, părintele poate să ajute copilul să extindă zona verde, asta însemnând o creștere a rezistenței la frustrare, o integrare mai eficientă a ceea ce simte și trăiește cel mic.

Tehnica ZONA VERDE, pe care urmează să o explic în curând, este de folos:

  1. copilului – deoarece îl ajută să revină în zona de echilibru și armonie interioară;
  2. adultului – pentru că acolo unde este un copil nervos sau supărat este și un adult agitat;
  3. copilului interior al adultului – întrucât oricând ne putem vindeca răni ale copilăriei la maturitate, așa încât să ne înțelegem mai bine pe noi și să facem față evenimentelor exterioare.

Deși tehnica este extrem de simplă, a fost nevoie de o amplă introducere, pentru a putea cunoaște mai bine nevoile copilului și pentru a putea înțelege cât de importantă este dobândirea stări de bine și de echilibru.

TEHNICA ZONA VERDE
pentru obținerea echilibrului emoțional

Iată strategia cea mai simplă pe care o poate folosi copilul ori de câte ori este supărat și își dorește să ajungă în zona verde: tot ce trebuie să facă este să țină o mână pe piept și una pe stomac. Puteți încerca acum această metodă: așezați mâna dreaptă pe piept, iar mâna stânga pe stomac și respirați profund. Repetați acest exercițiu de câteva ori. Cu ușurință veți fi capabili să simțiți o detensionare musculare, o liniștire a gândurilor și o relaxare a spiritului. Acum sunteți în zona verde. Acum s-a restabilit echilibrul emoțional.

Pentru ca această tehnică să reușească, este nevoie să fie învățată în momentele de relaxare, așa încât în creierul copilului și al adultului, să se producă o conexiune, o rețea neuronală, o asociere care să transmită următorul mesaj: atunci când așez mâinile în această poziție, mă relaxez. Cea mai simplă aplicare a tehnicii pentru a o deprinde este seara, înainte de culcare. Atunci când copilul este așezat în pat, invitați-l, sub formă de joc – copiii învață prin joc, să așeze o mânuță pe piept și una pe stomac și să respire. Ajutați-l să observe cât de calm îl face să se simtă.

Faceți și voi, adulții, acest exercițiu o dată cu ei, deoarece copilul învață nu doar prin repetiție, ci și prin imitație. Așadar, dacă vă va vedea pe voi făcând acest exercițiu, va repeta și el pentru că are deplină încredere în voi.

EXPERIENȚA PERSONALĂ

Tehnica ZONA VERDE este utilă și funcționează ajutând să regăsim echilibrul emoțional. Sigur, nu va funcționa întotdeauna, căci nimic nu este sigur atunci când vorbim de om, deoarece este o entitate unică. Iertați-vă și fiți blânzi cu voi în acele momente. Pentru a se realiza o conexiune stabilă în creierul celui mic despre această tehnică, repetați exercițiul câteva seri la rând. Apoi, într-o situație când se intră în zona roșie sau albastră, începeți voi, ca adulți, exercițiul: plasând mâinile în cele două zone. Copilul va face imediat conexiunea și va imita. Chiar dacă nu va reuși să se calmeze, felicitați-l, oferiți-i feedback, reamintiți-i cât de mult îl iubiți și asigurați-l că îi sunteți alături și că va reuși.

Am aplicat această tehnică la clasă și a funcționat. Am avut încredere în copil, am pus mâna mea pe piept și pe stomac, iar mai apoi am început să respir. L-am invitat și pe cel mic să fac așa cum fac eu. Am desenat pe tablă cele trei zone și regulat, fără să-i trimit eu, copiii spuneau: sunt în zona… Iar când zona era roșie sau albastră, aplicau Tehnica și singuri spuneau: „am ajuns în zona verde.” Și aveam încredere că așa este.

Tehnica Zona Verde poate fi aplicată cu succes atât la școală cât și acasă, mai ales acum când conflictele sunt foarte intense și prezente în sânul familiei.

Vă doresc mult succes în aplicarea acestei Tehnici magice. Așa veți dobândi echilibrul emoțional, atât voi, cât și copiii sau elevii voștri.

Zâmbete! 🙂


Cărți utile:

  1. Creierul copilului tău – 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău, de Dr. Daniel Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
  2. Creierul afirmativ – cum să-ți ajuți copilul să fie curajos, rezilient și autonom, de Dr. Daniel Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
  3. Inteligența parentală, de Dr. Daniel Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
  4. Parentaj sensibil și inteligent, de Dr. Daniel Siegel și Mary Hartzell

4 thoughts on “Cea mai simplă metodă de echilibrare emoțională pentru copii și adulți

    • Author gravatar

      Multumesc pentru prezentare, o gasesc interesanta, utila si incitanta.Voi incerca sa o aplic personal, dar si cu cei care au nevoie sa-si regaseasca starea de echilibru emotional, indeosebi in aceste zile. Va multumesc.

    • Author gravatar

      Multumesc Razvan! Minunate sunt articolele din proiectele tale pentru copii si adulti. Felicitari pentru toate.De mare ajutor sunt ptr noi parinti si cadrele didactice .Voi distribui! Ce bine daca erau si pe vremea anilor 1985 cand aveam copii ! Felicitari!

      • Author gravatar

        Într-adevăr, doar în ultimii 20 de ani în întreaga lume s-au diseminat astfel de informații, iar România este încă la început de drum, însă astfel de informații pot ajuta și la vindecarea copilăriei și a relației cu părinții pentru orice vârstă.

        Toate cele bune,
        Un zâmbet!
        Răzvan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic