fbpx
Consiliere educațională
MINDSIGHT – cultivă INTROSPECȚIA și EMPATIA în viața copiilor

MINDSIGHT – cultivă INTROSPECȚIA și EMPATIA în viața copiilor

MINDSIGHT este un fel de atenție concentrată care ne permite să vedem mecanismele interne ale minții noastre. Ne ajută să fim conștienți de procesele noastre mentale, fără să fim acaparați de ele, ne permite să decuplăm pilotul automat al comportamentelor și al răspunsurilor noastre reflexe adânc înrădăcinate și ne scapă din capcanele emoționale reactive în care avem cu toții tendința de a ne lăsa prinși la infinit. Ne permite „să numim și să îmblânzim” emoțiile trăite, în loc să fim copleșiți de ele. MINDSIGHT mai poate fi asemănat cu starea de observator, când privești detașat anumite lucruri, fără implicare directă în emoții.

Gândiți-vă la diferența dintre a spune: „sunt trist” și „mă simt trist.” Oricât de asemănătoare ar părea cele două enunțuri, între ele există, de fapt, o diferență profundă. „Sunt trist” este un fel de autodefinire, chiar una foarte limitativă. „Mă simt trist” sugerează capacitatea de a recunoaște și de a lua la cunoștință sentimentul respectiv, fără a-i permite să ne consume.

Pe larg despre MINDSIGHT vorbește Daniel Siegel în cartea MINDSIGHT – Noua știință a transformării personale. Întrebarea pe care mulți, părinți sau profesori, o adresăm este: sunt copiii capabili de MINDSIGHT? Răspunsul este DA! Sunt capabili.

Desigur, puterea lor este una mult mai redusă decât a unui adult de 30 de ani, însă în permanență este nevoie să ne reamintim că vârsta de aur a omului este cuprinsă între 0 și 7 ani, deoarece în această perioadă se trasează hărțile mentale ale copilului, se crează așa-numitele rețele neuronale de bază care-i ajută pe cei mici să înțeleagă lumea. Cu aceste rețele neuronale create în primii ani de viață vor opera la maturitate, când fie se vor bucura de roadele implicării conștiente a părinților în dezvoltarea lor psiho-emoțională, fie vor fi nevoiți să caute să-și vindece rănile emoționale din trecut.

Creierul uman realizează ceea ce Daniel Siegel numește o „hartă-eu” care ne dă posibilitatea de „vedere” înlăuntrul nostru și „hărți-tu”, care ne permit să „vedem” în ceilalți. În plus, se pare că mai creăm și „hărți-noi”, adică reprezentări ale relațiilor noastre.

Fără aceste hărți, suntem incapabili să percepem mintea dinlăuntrul nostru sau din alții. Fără o hartă-eu, de exemplu, putem fi copleșiți de propriile gânduri sau inundați de propriile sentimente. Fără o hartă-tu, nu vedem decât comportamentul celorlalți, aspectul fizic al realității, fără să avem idee de miezul subiectiv, de oceanul mintal interior al celorlalți. Tocmai această hartă-tu ne permite să fim empatici.

Practic, despre asta este MINDSIGHT la copii: INTROSPECȚIE + EMPATIE. Și din nou: sunt capabili cei mici de astfel de stări? Da! La diferite niveluri, în funcție de dezvoltarea lor și de nivelul de comunicare emoțională pe care-l au cu adulții din viața lor.

Disciplinarea prin MINDSIGHT este una colaborativă, nu îl mai are pe părinte ca principal agent moral, ci îl implică și pe cel mic în acest proces de formare, iar asta îi hrănește alte două din cele trei nevoi de bază: de competență și de control.

Este de reținut faptul că și predarea și-a modificat structura, copilul fiind centrul actului educațional, iar profesorul gravitează în jurul nevoilor sale, respectând particularitățile de vârstă. Cel mic este direct implicat în propria formare, este un actor principal de a cărui părere se ține cont. În acest mod se poate realiza dezvoltarea globală a preșcolarului și școlarului mic.

Sigur, în cazul disciplinării, adultul are întotdeauna ultimul cuvânt, însă faptul că micuțul a fost implicat în acest proces îl face să aibă o mai mare suportabilitate la frustrarea cauzată de faptul că lucrurile nu au ieșit chiar așa cum și-a dorit, pe lângă hrănirea nevoilor despre care vorbeam mai sus.

Este nevoie de limite, de reguli, dar mai ales de consecvență în aplicarea lor. Totuși, nu de rigiditate. Este bine să plutim pe mijlocul lacului stării de bine și să nu ne îndreptăm spre cele două maluri: cel al haosului și cel al rigidității.

Iată că am ajuns și la aplicarea concretă a MINDSIGHT în viața copilului. A fost necesară introducerea de mai sus pentru a știi cu cine stăm de vorbă, care sunt posibilitățile lui și care sunt nevoile pe care este bine să le satisfacem. De asemenea, a fost necesară introducerea pentru a avea compasiune față de cel mic, dar și față de noi pentru toate acele momente când nu vom reuși să punem în practică strategii de disciplinare fără haos și dramă emoțională.

Lucrurile sunt în continuă evoluție și putem repara situația oricând. Practic, fiecare eșec este unul din care putem învăța lecții extrem de valoroase pentru viitor.


Ce este MINDSIGHT?

MINDSIGHT nu este o abilitate de felul „totul sau nimic”, pe care o ai sau nu. Fiind o formă de expertiză, ea poate fi dezvoltată dacă investim efort, timp și exercițiu în această direcție. Acest lucru este valabil și în cazul adulților, dar mai ales al copiilor.

Majoritatea oamenilor se nasc cu potențialul cerebral de a dezvolta abilități de observare a minții, dar pentru a se dezvolta corespunzător, circuitele neuronale care stau la baza acesteia au nevoie de experiențe, sau mai simplu spus: de situații în care copilul să fie pus și din care să aibă ceva de învățat. La majoritatea copiilor, abilitatea de a-și vedea mintea se dezvoltă prin interacțiunile zilnice cu ceilalți, mai ales prin comunicarea atentă cu părinții și cu cei care îl au în grijă.

Când adulții sunt în strânsă relație cu copilul, când îi oglindesc acestuia o imagine fidelă a lumii sale interioare, el ajunge să-și simtă propria minte cu limpezime. Acesta este fundamentul MINDSIGHT.

Dacă părinții sau profesorii sunt pasivi, distanți sau răspund într-o manieră care produce confuzie, lipsa lor de armonizare face ca ei să nu-i poată oglindi copilului o imagine fidelă a lumii sale interioare. În acest caz, sugerează cercetătorii, lentila prin care copilul își vede propria minte se va încețoșa ori se va deforma.

Este posibil ca micuțul să nu vadă mai târziu decât o parte din oceanul său interior sau doar să îl întrevadă. De asemenea, este posibil ca acesta să dezvolte o lentilă prin care vedere clar, dar ea să fie fragilă, așa încât stresul sau emoțiile puternice o tulbură cu ușurință. Este important să avem în vedere toate aceste aspecte, atât ca părinți, cât și în calitate de cadre didactice, deoarece toate cercetările de specialitate în domeniul psihologiei oferă un rol tot mai important inteligenței emoționale în succesul unui om.

Când le cerem copiilor să se gândească la emoțiile pe care le au (folosindu-se de introspecție), cât și la sentimentele pe care le au alte persoane în situația respectivă (folosindu-se de empatie), îi ajutăm să își dezvolte capacitatea de MINDSIGHT. Acest lucru este posibil, nu este ușor, necesită prezență din partea adultului, indiferent care este statutul lui în viața copilului.

O astfel de experiență se poate produce în orice moment acasă, însă de asemenea și în mediul de la școală, deoarece există numeroase activități de dezvoltare personală care se pot realiza, așa încât, prin joc, cânt, poveste sau artă, copilul să exprime ceea ce simte, iar mai apoi să fie ghidat, dirijat de cadrul didactic spre a înțelege sentimentele pe care le are, a le accepta și a le integra în bagajul său emoțional. Reacțiile exagerate ale celor mici sunt o formă prin care ei transmit adulților că sunt depășiți de situație, că nu pot înțelege și integra ceea ce simt și gândesc.

Activitatea Întâlnirea de dimineață are un rol extrem de mare în realizarea unei coeziuni, în încurajarea exprimării sentimentelor, a trăirilor. Mai apoi, orice rutină sau tranziție, poate implica și partea emoțională a copilului. Momentul de poveste este iarăși un tărâm care nu doar dezvoltă limbajul, imaginația, puterea de concentrare și vocabularul, ci îi ajută pe cei mici să cunoască lumi noi, să observe diverse tipuri de caracter și să aleagă să nu-și reprime emoțiile, ci chiar să le exprime, într-un mod care-i ajută să se dezvolte holist.

Aceasta este și viziunea noului curriculum pentru educația timpurie: dezvoltarea holistă. Acest lucru se poate realiza doar prin acordarea atenției atât planului mental (cognitiv cu toate funcțiile și operațiile sale) cât și planului fizic și emoțional. Emoțiile copiilor sunt extrem de importante și orice activitate are valențe educaționale emoționale, deoarece-i ajută să înțeleagă lumea înconjurătoare, să-și recunoască propriile sentimente și gânduri.

Deși poate părea extrem de greu să cuantificăm succesul unei activități de MINDSIGHT, este important să știm că orice copil are o viață socială complexă și una emoțională la fel. Este necesar doar să găsim un limbaj comun prin care ei să se poată exprima (ceea ce numește adaptarea la particularitățile de vârstă ale celui mic) și să primească din partea adultului – cadru didactic sau părinte – un feedback care constă în atenție, validare, acceptare și soluții.


MINDSIGHT și introspecția

În loc să le indicăm copiilor și să le solicităm să ne împlinească anumite cerințe și așteptări, este mai de folos pentru dezvoltarea lor să-i ajutăm, să le cerem să observe și să reflecteze la propriile sentimente și reacții în diferite situații.

Pentru asta este nevoie într-adevăr de un vocabular emoțional care să conțină mai mult decât „bine” și „rău”, însă în primii ani de viață, prezența adultului poate ajuta copilul să identifice noi forme emoționale precum: frustrare, furie, supărare, rușine sau, la polul opus, extaz, bucurie, încântare, uimire. Vocabularul celor mici poate fi îmbogățit prin lectura unor povești terapeutice, de exemplu sau prin sinceritatea adultului care-i prezintă celui mic ceea ce simte. Este important ca un adult să-i spună copilului său: acum mă simt: nervos, iritat, frustrat.

Cuvintele au un rol foarte important și modelează creierul copiilor. Vorbind cu cei mici despre emoțiile lor, folosind cuvinte noi, îi ajută să înmagazineze aceste cuvinte și să le folosească în contexte adecvate pe viitor. Am scris un articol pe larg despre valoarea cuvântului. Vă invit să-l citiți prin CLICK AICI.

Răbdarea este foarte importantă în acest proces, deoarece este necesar să înțelegem că partea creierului care se ocupă cu introspecție este în continuă dezvoltare. Aceasta este și o veste bună: putem zilnic să adăugăm o cărămidă valoroasă la această construcție, care-i asigura echilibrul pe viitor.

Pentru sporirea capacității de introspecție este nevoie de foarte multă comunicare între adult și copil. Adultul poate să povestească din experiențele lui, să-l ajute pe copil să-și exploreze propriile emoții și trăiri. Poveștile, dramatizările și activitățile de dezvoltare a inteligenței emoționale de acasă și la grădiniță, în cadrul activităților liber-alese, au o valoare extraordinar de mare în dezvoltarea capacității de introspecție.

Copilul are nevoie să fie ascultat. Adulții au tendința de a minimaliza ceea ce spun copiii (nu-i mare lucru; nu mai fi supărat, că nu ai motive; băieții nu plâng; ești copil mare etc.), însă este nevoie să înțelegem că fiecare emoție pe care o resimte cel mic este extrem de importantă pentru el. Fiind în mijlocul copiilor, îmi dau seama cât de intensă este viața lor socială și deci și cea emoțională. Ascultați, chiar fără să spuneți nimic, oricât de neînsemnat sau pueril vi s-ar părea ceea ce spune copilul. Pentru el contează!

Îi putem ajuta și mai mult pe cei mici numind emoțiile pe care le observăm: „păreai foarte furios, trist, supărat, frustrat etc. când.. Așa este?” Acest tip de întrebări se numesc închise, deoarece răspunsul poate fi da sau nu. În cazul copiilor mai mari, este recomandată întrebarea deschisă. Chiar și în cazul unei întrebări închise, după răspuns, putem continua prin întrebări să explorăm alături de cel mic spectrul emoțional pe care l-a experimentat. Iată o aplicare emoțională a unei activități preșcolare: observarea.

De fiecare dată când copilul este specific și vorbește despre propria experiență emoțională, dobândește o mai mare introspecție și își adâncește autoînțelegerea. Aceasta este o conversație reflexivă care cultivă capacitatea de MINDSIGHT. Această atenție acordată introspecției ajută copilul să facă pasul către cel de-al doilea obiectiv vizat prin redirecționare/educația fără dramă.


MINDSIGHT și empatia

Pe lângă dezvoltarea capacității de introspecție, adică o privire îndreptată spre sentimentele pe care le resimte, este necesar să-l ajutăm pe cel mic să recunoască emoțiile pe care le trăiește și cel pe care l-a rănit, supărat sau cu care a avut un conflict. Acest proces se numește empatie.

Știința neuroplasticității ne învață că exercițiul repetat de reflecție, cum ar fi dialogurile reflexive cu ceilalți, activează circuitele de MINDSIGHT. Atenția acordată în mod repetat vieții noastre interioare va schimba structura creierului și va dezvolta acele părți responsabile de empatie și de atenția pentru cei din jur.

Este necesar să le oferim copiilor ocazia de a exersa din plin capacitatea de a reflecta la cum se sunt afectați ceilalți de propriile acțiuni, capacitatea de a percepe punctul de vedere al celuilalt și de a deveni mai conștienți de propriile emoții. Această abordare este mult mai eficientă decât „predica.”

Creierul uman are posibilitatea de a se extinde la un mod în care ne permite să percepem experiențele celor din jur și chiar să simțim legăturile cu ceilalți ca parte dintr-un „noi” care se dezvoltă. Astfel simțim nu doar empatia, ci căpătăm și sentimentul interconectării, acea stare integrată care stă la baza imaginației morale, a gândirii și a acțiunii. Am scris un articol despre complexitatea creierului copilului, pe care dacă doriți să-l citiți: CLICK AICI!

Cu cât le oferim mai mult copiilor ocazia de a exersa calitatea de a reflecta la sentimentele și experiența pe care o are altcineva într-o anumită situație, cu atât mai empatici și atenți vor deveni. Pe măsură ce aceste circuite de introspecție și empatie se dezvoltă, vor pune bazele moralității, sentimentului interior de diferențiere, dar și de asociere cu un tot mai mare. Aceasta este integrarea în viziunea lui Siegel.


Repararea rupturilor prin MINDSIGHT

Nu este suficient doar să ajutăm copiii să își vadă propriile sentimente și să fie empatici cu privire la sentimentelor celor din jur. Asta nu rezolvă problema concretă. Este așadar nevoie și de un rezultat vizibil, ceva care să aducă armonia, cel puțin de moment.

După ce i-am ajutat să își observe sentimentele și să reflecteze la cum sunt ceilalți afectați de propriile acțiuni, este nevoie să îi întrebăm ce pot face pentru a crea integrare când repară ruptura și își îndreaptă greșelile. Pasul acesta este extrem de important și ne plasează pe noi, adulții, în starea de observator. Nu noi luăm deciziile, nu noi dictăm ce să se întâmple, care să fie direcția.

Desigur, supraveghem acest proces, cu flexibilitate. Pasul acesta hrănește foarte mult nevoia de control a copilului și îl deschide spre aplicarea planului, ba chiar și spre învățarea lecției. Asta își dorește disciplina: să fie o formă de învățare, nu de modificare, condiționare comportamentală.

Când adresăm o astfel de întrebare, partea superioară a creierului este din plin folosită, iar asta ajută la dezvoltarea ei. Exemplu de întrebări care stimulează această gândire: „ce poți face pentru a-ți repara greșeala?; ce fapte bune poți face pentru a repara sta?; ce crezi că ar trebui să se întâmple acum? ce poți face?”

Foarte important și această abordare la forma a doua: TU. El este actorul principal, nu este o muncă de echipă. El are de învățat o lecție și responsabilitatea îi revine în totalitate. Atunci când abordăm situația în forma „noi” responsabilitatea este împărțită și de cele mai multe ori adultul rămâne singurul care face concret ceva.

Repararea în sine dezvoltă introspecția și empatia și îi ajută pe copii să creeze o hartă MINDSIGHT pentru „noi.” Nu este nimănui ușor să îndrepte lucrurile după ce a rănit pe cineva sau a luat o decizie greșită. Știm cu toții asta. Când copiii sunt timizi, este necesar ca adultul să își ceară scuze în numele copilului, însă implicând copilul în construirea mesajului ce urmează a fi transmis.


Concret, MINDSIGHT presupune cunoașterea propriilor emoții, a ceea ce simte celălalt și decizia de a face o schimbare. Atunci când direcționăm copii pe aceste trei paliere, păstrându-ne deschiderea spre nou și flexibilitatea, vom reuși să-i ajutăm să se armonizeze cu mediul înconjurător. Această acțiune chiar dacă se îndeplinește mai greu și necesită mai multă creativitate și poate uneori efort, pe termen lung ajută enorm copilul, deoarece acele rețele neuronale create în copilărie rămân conectate și la maturitate și va avea instrumentele necesare pentru a face față unei situații delicate.

Este important să reținem că disciplina este despre învățare, iar atunci când pornim în această acțiune este necesar în primul rând să ne conectăm cu copilul, să îi oferim sentimentul de siguranță și să îl ajutăm să înțeleagă că este înțeles și simțit, că emoțiile și trăirile lui contează cu adevărat pentru noi și suntem acolo pentru el.

În tot acest timp, care poate începe cu o pauză și cu o inspirație profundă, deoarece și adultul se enervează atunci când comportamentul celui mic nu este la nivelul așteptărilor, este bine să ne adresăm trei întrebări:

  1. Ce a determinat acest comportament? Practic, căutăm să aflăm ce se află în spatele a ceea ce vedem noi concret ca adulți, care este emoția pe care o trăiește copilul, nevoia lui de bază ce are nevoie să îi fie satisfăcută și care a generat acest comportament. Aceasta este o stare de observator, în care ne întrebăm și pe noi și ne gândim și la el: ce gândesc/gândește el acum? și ce simt/simte el acum? Găsind răspuns la aceste întrebări, coroborat cu faptul că știm că are creierul în dezvoltare, se naște în noi compasiunea de care vorbeam. Ne ajută să mergem astfel la pasul 2.
  2. Care este lecția pe care vreau să o ofer copilului? Iar lecție nu are legătură cu corecție (fizică sau verbală), ci ne pune pe noi în situația de a căuta care este înțelepciunea, să zicem, pe care vrem să o transmitem celui mic, ce ne-am dori să adauge el la bagajul vieții sale. Poate fi vorba despre răbdare (de cele mai multe ori), despre cum ne comportăm la masă, cum vorbim, cum ne comportăm atunci când suntem în zona de joacă alături de mai mulți copii, autocontrol, importanța gestului de a împărți etc.
  3. Cum voi transmite mai bine această lecție? Cum putem comunica mai eficient cu putință, ținând cont de vârsta și stadiul de dezvoltare a copilului, cât și de context. De cele mai multe ori, reacționăm în fața comportamentelor inadecvate ca și cum consecințele ar fi scopul disciplinei. Uneori, deciziile copilului dau naștere unor consecințe naturale, iar lecția este învățată fără să mai fie necesară intervenția noastră. Există însă, de obicei, modalități mult mai eficiente și mai blânde prin care ne putem ajuta copiii să înțeleagă ceea ce vrem să le transmitem, decât impunerea neîntârziată a consecințelor de-a gata.

Când ne adresăm aceste trei întrebări vom fi mai înclinați să avem o atitudine care este eficientă atât pe termen scurt, pentru combaterea respectivului comportament, cât și, pe termen lung, pentru învățarea lecțiilor de viață și a abilităților care formează caracterul și pregătesc copiii să ia cele mai bune decizii. Iată de ce este eficient să investim timp și energie în dezvoltarea MINDSIGHT-ului la copii.

Abia după ce am realizat conectarea și vedem că este pregătit pentru pasul următor (poate dura minute, ore sau chiar până a doua zi, așa cum spuneam) putem trece la pasul doi: redirecționarea, disciplinarea prin MINDSIGHT.

Vă doresc mult succes în a fi prezenți în viața copilului, indiferent dacă sunteți părinți sau cadre didactice pentru a-l putea ajuta să dobândească puterea de introspecție și empatie, super-puterile cu care viața adultului este caracterizată de armonie și echilibru.

Zâmbete! 🙂


Cărți utile:

  1. MINDSIGHT – noua știință a transformării personale, de Daniel J. Siegel
  2. Inteligența parentală – disciplina dincolo de drame și haos emoțional, de Daniel J. Siegel și Tina Payne Bryson
  3. Creierul copilului tău – 12 strategii revoluționare de dezvoltare unitară a creierului copilului tău, de Dr. Daniel Siegel și Dr. Tina Payne Bryson
Infografic – MINDSIGHT

1 thought on “MINDSIGHT – cultivă INTROSPECȚIA și EMPATIA în viața copiilor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic