fbpx
Consiliere educațională
Susține conștient dezvoltarea holistă a copilului

Susține conștient dezvoltarea holistă a copilului

În repetate rânduri, am fost întrebat de către părinți și cadre didactice cum să vorbească cu al lor copil, așa încât să-i obțină cooperarea și să-l ajute, pe termen mediu și lung să se dezvolte. De fiecare dată când aud astfel de întrebări sunt extrem de bucuros, pentru că realizez că din ce în ce mai mult părinți își doresc nu doar să vorbească, să emită cuvinte, ci să comunice, să fie receptați de către cei mici.

Același lucru este valabil și în cazul cadrelor didactice, mai ales în această perioadă în care învățarea centrată pe copil este unul dintre stâlpii de bază ai activităților instructiv-educative. Ba mai mult, dorința dezvoltării holiste a celui mic, implică multă cunoaștere din partea profesorilor și a părinților.

Cred cu tărie că a apus (sau ar fi cazul urgent să apună) vremea în care bătaia era „ruptă din rai”, iar cel mic este văzut ca fiind o entitate fără dreptul la personalitate, independență, fără dreptul de a spune „nu”, de a cunoaște, de a experimenta, fiind încurajat în toate acțiunile sale de iubire, grijă și mai ales de prezență conștientă.

Dragi părinți și profesori, cu cât mai repede vom conștientiza că un copil are nevoie de prezența conștientă a adultului în jurul său, chiar și preț de câteva minute, cu atât vom ajuta mai mult la crearea unei generații de adulți cu stimă de sine, respect, empatie, bucurie și, mai ales, iubire. Prezența conștientă nu cunoaște cantitate. Poate fi mult mai prețioasă chiar și o oră petrecută în mod activ și conștient împreună cu micuțul, decât zeci de ore în care atenția îndreptată copilului este nepăsătoare, critică, permisivă sau evitantă.

Iată câteva idei de bază care vă pot fi de folos în a-i susține conștient pe cei mici în procesul acesta al dezvoltării holiste, pe lângă activitățile instructiv-educative care ocupă rolul lor în acest proces al dezvoltării:

  • În primii 7 ani de viață, fiecare cuvânt este înregistrat de creierul copilului care este într-un plin proces de dezvoltare și are puterea de a citi intențiile din spatele cuvintelor pe care adultul le rostește, deoarece este conectat cu acesta la nivel psiho-emoțional, nu doar prin intermediul limbajului non-verbal, care oricum este mijlocul principal prin care cel mic își conturează o idee despre emoții în primele luni de viață;

  • Un cuvânt care nu este întărit, dublat de faptă nu are același efect asupra copilului și chiar dacă i se înregistrează în subconștient, nu se va transpune neapărat în comportament – tocmai din acest motiv, adulții din jurul copilul au nevoie să fie extrem de autentici și să se străduiască să pună chiar ei în practică lucrul pe care-l îndeamnă pe cel mic, astfel încât cel din urmă să nu primească mesaje care să-l inducă în eroare și să-i creeze o stare de confuzie;

  • Subconștientul nu cunoaște negația și nu înțelege conceptul de “glumă”, astfel că toate cuvintele sunt percepute ca realități (esti urat, prost, gras și alte cuvinte de genul spuse de adult în glumă sau să tachineze copilul). Aceasta este una dintre cele mai importante observații care este obligatoriu ca toți adulții din jurul copilului să o cunoască;

  • Orice cuvânt așezăm după EȘTI conturează imaginea de sine a copilului, iar până la 7 ani, copilul vede și înțelege lumea și pe sine însuși prin ochii adultului;

  • Copilul învață prin imitație și prin toate reacțiile sale arată adulților 1) nevoile pe care acesta le are și 2) starea emoțională a adulților, fiind o oglindă, un radiograf a relației dintre părinți (mai ales starea lui de sănătate);

  • Fiecare cuvânt poate deveni o afirmație cu valoare de adevăr, prin prisma deschiderii totale a subconștientului;

  • Copilul nu înțelege sensul cuvintelor apreciative, de genul “bravo” sau “felicitări” și îi este mult mai de folos dacă primește o observație concretă cu privire la ce a făcut – o apreciere exactă sau o descriere a activității pentru care primește încurajare;

  • Încurajările sunt foarte importante și mai important decât orice este să se simtă iubit, acceptat, valorizat, să se simtă simțit (!), încurajat de către părinți și adulții din viața sa. Este foarte important să facem clară distincția între iubirea pe care o purtăm copilului și momentele în care un comportament manifestat de el ne deranjează. Iubirea nu încetează atunci când cel mic are un comportament contrar așteptărilor noastre;

  • Îi este util copilului să aibă încredere în el, în puterea lui de a duce la bun-sfârșit lucruri, de a rezolva probleme, de a descoperi căi spre o stare de bine, iar la asta contribuie și acceptarea stării de frustrare, de a amânare a gratificații. Copilului nu trebuie să ii se creioneze viziunea unei lumi perfecte, dar nici să i se prezinte o realitate dramatică. Este important să alegem cu grijă poveștile pe care le citim celor mici, materialelor la care-i expunem;

  • Impactul internetului și a televizorului în primii 7 ani este extrem de mare, iar studiile de specialitate sunt lămuritoare cu privire la necesitatea unei filtrări riguroase a conținutului la care permitem accesul copilului, din cauza mesajului exprimat direct, dar mai ales subtil.

  • Conectarea, empatia pe care o manifestăm în relația cu cel mic îl ajută să-și construiască temelii solide cu privire la oameni și la el însuși, iar asta îl ajută pe viitor, în relațiile de la școală și din viața de adult;

  • Toate emoțiile copilului sunt acceptabile, chiar dacă nu toate comportamentele sunt acceptabile;

Având aceste idei în minte, putem susține constient dezvoltarea holistă a copilului din viața noastră, fie că-i suntem părinți sau cadre didactice.

Vă doresc mult succes!

Zâmbete! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic