fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
Cuvintele tale creează imaginea de sine a copilului tău

Cuvintele tale creează imaginea de sine a copilului tău

Cuvântul! Cât de valoros este cuvântul. Pe bună dreptate, înțelepciunea din popor ne învață că un cuvânt poate distruge sau vindeca. 

Efectul cuvintelor a devenit din ce în ce mai studiat de către specialiști și s-a descoperit, deloc întâmplator, că nu doar oamenii reacționează la cuvinte, ci chiar și APA. 

Vă recomand să urmăriți, dacă nu ați făcut-o deja, experimentele cercetătorului Masaru Emoto, pentru a înțelege mai multe despre memoria apei, despre cum apa înregistrează fiecare mesaj emis de noi și-și schimbă proprietățile. Este un experiment fascinant. 

Corpul uman este format din peste 70% apă, iar cuvântul având impact asupra apei, putem lesne să înțelegem cum ne afectează pe termen mediu și lung un cuvânt. Efectul pe termen scurt este cel mai vizibil: plângem, ne înfuriem, reacționăm plătind cu aceeași monedă sau alegem o variantă inteligentă emoțional prin binecuvântare sau un compliment. 

Totuși, mai greu de cuantificat și de realizat corelația este efectul cuvântului pe termen mediu și lung. Nu de puține ori ne trezim în timpul vieții, mai ales în momente de stres, cum o voce (metaforic vorbind, se manifestă precum o stare, o credință, un sentiment, o reacție corporală) ne dictează ceva, ne definește: ești… (completați voi). 

Acea voce nu este a noastră, ci mai degrabă vine dintr-un trecut, iar dacă vom avea interesul activ de a verifica, de a investiga puțin, avem toate șansele să ajungem la concluzia că acel gând, credință blocantă vine din copilărie. Aici îmi doream să ajung. 

Cuvântul! Această forță magnifică a universului este înregistrată de creierul în dezvoltare al copilului ca fiind un adevărat absolut, mai ales atunci când vine din partea unui adult în care are deplină încredere și pe care-l iubește (părinte sau educator). 

Reacțiile nervoase ale copiilor apar ca urmare a nesatisfacerii uneia sau mai multor nevoi psihologice de bază, mai cu seamă a celei de conectare. Când un copil nu se simte important, iubit, acceptat, valorizat, încurajat, susținut să-și afirme și manifeste unicitatea are tendința să reacționeze nervos. De ce? E copleșit emoțional. Atât poate în acel moment. Nu se poate autoregla. Creierul acestuia, într-un astfel de moment, este extrem de activ, atât de activ încât chiar și un adult manageriază greu momente de acest fel. Aceste manifestări pot fi cuprinse într-un spectru foarte larg: de la jigniri, până la reacții de genul: nu vreau, fă tu!

Rolul adultului este de a fi suficient de constient, de echilibrat, în așa fel încât să se opună tentației de a răspunde negativ acestei forme prin care copilul anunță că nu se simte conectat cu părintele. Indiferent de vârstă, atunci când cineva ne vorbește urat, aproape în mod automat, avem o reacție: luptă-fugi-îngheață. 

Mulți adulți răspund într-o manieră lipsită de iubire, compasiune și înțelegere la acest comportament nepotrivit al copilului. Rețineți o regulă de aur: orice emoție este acceptată, chiar dacă nu orice comportament este acceptat. 

Așadar, putem spunem: inteleg supărarea ta, însă hai să găsim, după ce ne calmăn amândoi, o modalitate mai bună prin care să-mi vorbești pe viitor când ești supărat, deoarece nu îmi place să mi se vorbească așa, nu vorbim așa în această familie/clasă și nu permit nimănui să-mi vorbească așa. Disciplina este despre învățare, nu despre pedeapsă. Nu uitați să vă cereți iertare pentru partea voastră de greșeală.

Primul pas e conectarea, empatizarea cu sentimentele pe care cel mic le are. Abia atunci când copilul se simte ascultat, va asculta. Altfel, îi intră pe-o ureche, zboară pe alta și abia așteaptă ca adultul să tacă. 

Este nevoie de putere, prezență, răbdare pentru a putea să evităm să intrăm în această luptă de putere, însă iată câteva argumente care totuși sunt încurajatoare:

  1. Orice lucru la început este greu de făcut, deoarece este nou; cu toate acestea, atunci când repetăm și repetăm și repetăm, lucrurile devine mai clare și avem din ce în ce mai multe șanse de a fi multumiți. 
  2. Până ajungem să ne simțim multumiți, asta se poate să nu se întâmple niciodată, mai ales în cazul părinților perfecționiști, să acceptăm și să valorificăm ideea că: orice greșeală reprezintă o oportunitate de învățare, atât pentru copil, cât și pentru adult. 
  3. Răspundeți mereu la aceste cuvinte nepotrivite cu respect. 
  4. Validați sentimentele copilului. 
  5. Asumați-vă responsabilitatea pentru partea voastră. 
  6. Propuneți o întâlnire după ce toată lumea se calmează. 
  7. Indiferent ce se întâmplă, asigurați-vă că niciun moment nu simte că va pierde iubirea voastră.

Conștientizând valorea cuvântului, prin prezență, putem ajunge să folosim un dialog intențional, nonviolent și autentic, ajutându-i pe copiii din viața noastră să se simtă conectați, competenti, autonomi și respectați. 

Vă doresc mult succes în a conștientiza că fiecare cuvânt modelează structura personalității copilului și a vă adapta cu responsabilitate dialogul, așa încât fiecare cuvânt rostit să vindece, să încurajeze și să exprime iubire.  

1 thought on “Cuvintele tale creează imaginea de sine a copilului tău

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic