fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
Atenția necuvenită – Primul scop greșit al copilului în obținerea conectării

Atenția necuvenită – Primul scop greșit al copilului în obținerea conectării

Așa cum vă spuneam în articolul legat de nevoile psiho-emoționale care stau în spatele comportamentelor nepotrivite ale unui copil, modul de manifestare al celor mici este precum un iceberg. La suprafață vedem comportamentul, însă natura reală a ceea ce se întâmplă este mult mai profundă.

În spatele oricărui mod de a fi și de a răspunde, copilul are nevoia de a aparține și de a fi important, de a conta pentru cei din jur. Aceste lucruri nu intră în spectrul egoismului, deoarece astfel de nevoi sunt de bază pentru fiecare ființă umană și le vom avea de-a lungul vieții întregi.

Psihiatrul Rudolf Dreikurs a identificat patru scopuri greșite prin care un copil descurajat caută să aparțină. Aceste scopuri sunt ascendente, astfel că dacă prin primul scop nu reușește să se simtă conectat, copilul va trece la al doilea și tot așa până la ultimul.

În acest articol, vom vorbi despre primul scop greșit:

Atenția necuvenită

Acesta este primul scop greșit folosit de un copil care se simte descurajat pentru a simți că aparține, că este conectat cu cei din jur. El este influențat de ideea greșită că este semnificativ atâta timp cât se află în centrul atenției și astfel, ajunge să dezvolte abilități extraordinare de a atrage atenția. Găsește toate modalitățile pentru a-i păstra pe ceilalți ocupați cu el. Poate fi fermecător și inteligent, draguț și sfios.

Dacă un copil nu reușește să obțină atenția fiind șarmant, va schimba modul de abordare folosind metode de distragere. Astfel: va scânci, va tachina, va scrie cu creionul pe pereți, va vărsa laptele sau va încerca unul dintre miile de trucuri pentru a obține atenția. Cel puțin atunci când părinții vor sări la el, va fi sigur că au văzut prezența lor.

Din păcate, aici am constatat că se încadrează toți copiii care manifestă un comportament reprobabil și care se cere pedepsit. Se simt atât de abandonați, deconectați de părinți, încât chiar și o lovitură sau o vorbă urâtă îi ajută să se simtă importanți, să simtă că au primit atenția părinților.

De fiecare dată când răspundem la cererile de atenție nemeritată, îi întărim copilului conceptul eronat față de sine și îi alimentăm convingerea că metoda lui îl va ajuta să simtă că aparține.

Adulții din jurul unui astfel de copil, pot sesiza acest comportament foarte simplu: observându-și propriile reacții emoționale. Fantastic! Atunci când un copil vrea să aparțină prin scopul greșit de a obține atenția necuvenită, adultul se simte enervat, iritat, îngrijorat, vinovat și ajunge să facă pentru copil lucruri pe care le poate face singur. Aici avem acei părinți salvatori, hiperprotectivi, care-i consideră pe copiii lor prea mici pentru a se descurca singuri și care cedează de fiecare dată când copilul pare că nu reușește să facă un anumit lucru. Este firesc ca la o vârstă fragedă lucrurile să nu iasă perfect de fiecare dată, însă dacă este lăsat, copilul va evolua, se va dezvolta și cu fiecare repetiție va deveni din ce în ce mai bun. Să-i acordăm deci spațiu și încredere să se desfășoare, încurajându-l, nu lăudându-l, prin aprecierea progresului.

Mai mult de atât, părintele prins de scopul greșit de a obține atenție necuvenită, simte nevoia să reacționeze prin reamintiri și încercări de a-și convinge copilul să se comporte precum vrea cel mare. Reacția copilului este una de moment, el se oprește din manifestarea comportamentului, însă revine mai târziu, fie cu același fel de comportament, fie cu unul mai agresiv. Se oprește însă când primește atenție unu-la-unu și deci și-a împlinit scopul.

Credința pe care o conține la nivel subconștient copilul într-un astfel de moment este: contez doar atunci când obțin o atenție specială sau toată lumea face lucruri pentru mine; sunt important doar atunci când te țin ocupat cu mine.

Modalitatea prin care adulții contribuie la această trăire este caracterizată de idei ca: nu am încredere în tine că poți face față dezamăgirilor sau mă simt vinovat atunci când tu nu ești fericit.

Mesajul codat pe care-l transmite copilul este: observ-mă! bagă-mă în seamă! ia aminte la prezența mea în viața și realitatea ta! implică-mă în activități, în așa fel încât să mă simt important.

Vă reamintesc, copilul nu face aceste lucruri intenționat, așa că soluția nu este să-i vorbiți celui mic despre „scopuri greșite prin care vrea să se simtă conectat”, ci să acționați conștient în direcția decodării mesajului transmis.

Astfel, pentru a vindeca tendința pentru a obține o atenție necuvenite, părinții și cadrele didactice pot aplica următoarele instrumente din Disciplina Pozitivă:

  1. Redirecționarea copilului prin implicarea lui într-o sarcină prin care să câștige o atenție în mod folositor;
  2. Comunicați clar copilului ce aveți de făcut: te iubesc, îmi pasă de tine și vom petrece timp împreună puțin mai târziu; Detalii AICI
  3. Evitați să oferiți copilului servicii speciale;
  4. Spuneți o dată, apoi acționați – în acest fel întăriți încrederea copilului în dumneavoastră; Detalii AICI
  5. Aveți încredere în copil că va reuși să facă față emoțiilor sale (nu vă transformați în salvatori sau persoane care imediat repară totul); Detalii AICI
  6. Planificați timp petrecut alături de cel mic;
  7. Construiți rutine;
  8. Implicați copilul în activități de Focusare pe Soluții; Detalii AICI
  9. Folosiți Consiliul de Familie sau Consiliul Clasei; Detalii AICI
  10. Atingeți copilul, fără a-i spune niciun cuvânt;
  11. Setați semnale non-verbale prin care să-l ajutați să se simtă conectat și important.

Dacă un copil este forțat de părinți să nu mai ceară atenție necuvenită, acesta poate trece, inconștient, la al doilea scop greșit: lupta pentru putere. Despre acest scop greșit voi vorbi într-un articol viitor.

Vă doresc mult succes în a-i ajuta pe copiii din viața voastră să se simtă conectați și importanți.


Cărți utile:
1. Cum să crești copii fericiți, de dr. Rudolf Dreikurs

Imagine reprezentantivă: Ionuț Muscă

1 thought on “Atenția necuvenită – Primul scop greșit al copilului în obținerea conectării

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic