fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
Cei 3R ai vindecării după un conflict

Cei 3R ai vindecării după un conflict

Tot mai mulți părinți și cadre didactice manifestă un interes activ pentru a găsi modalități, soluții și instrumente pe care să le aplice așa încât să armonizeze relația cu copiii din viața lor în urma unui conflict. Asta este o veste îmbucurătoare, deoarece este un semn clar al faptului că începe să apună ideea că bătaia este ruptă din rai. Nu, bătaia este ruptă din iad și are cele mai grave urmări pe termen lung. Pe termen scurt ea poate să provoace o schimbare comportamentală, însă această schimbare este generată de frică și în niciun caz de faptul că mica ființă a înțeles care sunt lucrurile pe care le-a greșit și știe ce poate face data viitoare pentru a evita să ajungă în această conjunctură.

Bătaia pe termen lung îndepărtează copilul de părinte, deoarece fiecare lovitură cauzează un sentiment interior de respingere. Alte efecte ale loviturilor sunt: scăderea până la distrugerea stimei de sine, inocularea sentimentului că nu meriți să fii iubit, că nu valorizezi nimic și poate cel mai grav: generarea informației că bătaia reprezintă cea mai bună soluție pentru a rezolva un conflict. Asta este ceea ce ne dorim? Îmi doresc cu toată ființa ca toate răspunsurile la această întrebare să fie NU.

Astăzi, psihologia și pedagogia au descoperit o mulțime de modalități prin intermediul cărora să se obțină cooperarea, să se corecteze un comportament fără ca lovitura să fie parte din procesul de disciplinare. Trendul ascendent de căutări pentru astfel de instrumente este îmbucurător. Așa cum am mai scris și până acum, greșeala este o oportunitate de învățare. Așadar, de fiecare dată când suntem într-o situație care intră în spectrul greșelii este bine să ne reamintim ideea că avem cu siguranță ceva de învățat, așa încât data viitoare lucrurile să fie mai bune și să obține fiecare cât mai mult din ceea ce ne dorim.

În copilărie conflictele sunt frecvente și este normal să fie așa. De ce apar ele? Au o multitudine de surse: de la simplul fapt că micuțului îi este foame, sete sau este obosit și până la faptul că nu se simte conectat, important, iubit, valorizat. Atunci când intrăm într-o stare conflictuală creierul nostru se dezintegrează, adică se rupe legătura dintre cortexul prefrontal, care este responsabil de procesele gândirii și sistemul limbic, care este responsabil de procesele emoționale. Într-un astfel de moment nimic nu mai este logic, nu se mai pot lua decizii bazate pe rațiune, ci pe impulsivitate. Altfel spus: reacționăm, în loc să acționăm.  

De cele mai multe ori, când suntem extrem de nervoși spunem lucruri care dor: amenințăm, jignim, facem promisiuni cu rol de pedeapsă etc. Noi cu adevărat nu vrem să spunem acele lucruri, nu le gândim din suflet, însă este modalitatea noastră de a lupta cu inamicul din față. Creierului nu-i pasă dacă inamicul are 3 sau 30 de ani, dacă este om sau animal sălbatic. El reacționează dorind să ne salveze, să ne ajute să ne menținem viața. Astfel ajungem să folosim niște cuvinte dureroase, grele și cred că ați auzit și voi zicerea vorba doare mai mult decât fapta, deoarece vorba pare a avea o amprentă magnetică, iar această amprentă ne urmărește multă vreme și ne face rău pe termen lung.

Este minunat să știi că există soluții care pot fi aplicate în aceste circumstanțe. În continuare, vă scriu cei 3R care ajută la repararea, vindecarea situației conflictuale. Acești R sunt valabili atât în relația copil-adult, cât și în relația adult-adult. De reținut este faptul că pentru a putea aplica eficient acest instrument este nevoie ca toți cei implicați să fie calmi, adică să fi depășit acel tusnami emoțional care s-a manifestat în timpul conflictului. Deci, dacă încă mai sunteți iritați, nervoși, furioși sau supărați este bine să faceți o activitate care să vă relaxeze și abia apoi să reveniți asupra vindecării.

Recunoaștere. Acesta este primul dintre cei 3R pe care-i putem urma atunci când vrem să vindecăm o relație afectată de un conflict. Recunoașterea presupune asumarea responsabilității pentru lucrurile pe care le-am făcut și le-am spus. Procesul de recunoaștere ne vizează exclusiv pe noi, adică avem în vede doar ceea ce am făcut noi și nu căutăm un vinovat pe care să-l învinovățim. Dacă încă nu știți, vă spun eu, și anume faptul că nimeni din exterior nu este responsabil de starea noastră interioară. Exteriorul este o sursă care poate genera un stimul, însă răspunsul la acest stimul este întotdeauna al nostru și este determinat de credințele subiective pe care le avem cu privire la noi, la cei din jur, la viață sau la mediu. Așadar, simplul fapt că eu am făcut ceva care te-a enervat, nu mă face vinovat de reacțiile tale sau de ceea ce simți tu. Cel mai bine este să stăm noi cu noi, să ne cunoaștem, să vedem care sunt lucrurile la care suntem sensibil, care ne sunt rănile emoționale. Copiii știu că noi avem anumite vulnerabilități și au tendința inconștientă să le apese. Ce urmează este evident. Când îți recunoști partea ta de vină ai făcut un prim pas. Recunoașterea poate fi simplu: recunosc că am greșit. Putem adaugă chiar și un iartă-mă, deoarece prin reacția noastră poate am făcut rău celui de lângă noi.

Reconciliere. Iertarea face parte din acest R. Există o mulțime de idei despre iertare și cele mai comune dintre ele de obicei reprezintă exact opusul a ceea ce este iertarea. Totuși, atunci când conștientizăm că am greșit, că am acționat într-un mod pe care-l regretăm, cel mai bine este să mergem și să ne cerem iertare. Copiii sunt foarte iertători și oferă deseori șanse suplimentare, pentru că ei sunt motivați în tot acest proces de iubire. Toți cei trei R dacă sunt puși în practică de adult cu regularitate, consecvență și autenticitate, vor deveni modele pentru copii despre cum își pot ei rezolva anumite conflicte acasă sau la școală. Manifestați îngăduință față de copil. Ei învață prin imitație, am spus asta, iar când văd adultul că face un prim-pas înțelege că este firesc și normal să facă și ei mai târziu în viață primul pas. Mai mult de atât, când văd că părintele se arată real în fața lui, înțelege că nu există perfecțiune și că este normal să mai și greșești. Asta nu înseamnă că sunt anulate consecințele. Totuși, rana emoțională începe să se vindece și nu mai este nevoit să facă toată viața dezvoltare personală din cauza unui conflict din copilărie cu o persoană care este atât de importantă pentru el.

Rezolvare. Ultimul, însă nu cel din urmă pas reprezintă rezolvarea stării conflictuale. Asta presupune o revenire asupra a ceea ce s-a întâmplat, așa încât, împreună cu copilul să fie procesate două întrebări:

  1. Ce am învățat din această experiență?
  2. Ce pot face diferit data viitoare?

Procesarea se poate face la finalul situației după ce am găsit o modalitate de a rezolva provocarea apărută și care a generat conflictul. Este foarte important ca noua soluție să fie un caracterizată de respect. O idee ar putea fi să-i solicitați copilului să vină cu idei pe care le poate aplica în așa fel încât să rezolve ceea ce are nevoie să fie rezolvat. Cu un pix și o foaie, notați toate ideile și nu comentați cu privire la niciuna. Toate ideile sunt valoroase și acceptabile. După ce acest moment, sugerați copilului să aleagă soluția care consideră că este cea mai potrivită. Apoi, invitați-l să o pună în practică acum, dacă se poate rezolva pe loc ceva, în decurs de-o săptămână, dacă știți că situația care generează conflictul se repetă (de exemplu rutina de seară, de dimineață sau mesele principale ale zilei). De asemenea, puteți purta o discuție cu privire la un semnal care să-i aducă aminte în viitor despre soluția pe care a ales-o acum, dacă evenimentul nu se întâmplă cu regularitate.

Urmând acest proces copilul nu doar că-și vindeca rana creată de conflict și nu va fi nevoit să o facă la maturitate, ci învață că părerea lui este importantă, că el este suficient de capabil încât să ofere soluții pe care, mai apoi, să le pună în practică și că este iubit, acceptat și se simte încurajat.

În tot acest proces, fiți sinceri și autentici, dornici nu doar de a rezolva problema din acel moment, ci înțelegând că acțiunea pe care o îndepliniți în acea clipă are rolul de a forma copilului niște abilități și aptitudini de rezolvare a conflictelor pe care le poate folosi în viitor. Desigur, există o mulțime de tehnici și principii pentru a evita să ajungem la un conflict, însă e bine să știm că există și soluții pentru momentele în care am ratat stația de rezolvare a conflictului.

După cum ați putut observa, procesul 3R ai vindecării după un conflict poate fi folosit atât acasă, cât și în sala de clasă sau de grupă. Mediul nu schimbă cu nimic aplicabilitatea procesului. Vă invit să fiți atenți la modul în care folosiți cuvintele și tonul pe care-l aveți. Cereți-vă iertare cu sinceritate, recunoașteți-vă partea de responsabilitate cu deschidere, blândețe și îngăduință față de voi și credeți în inteligența copilului de a găsi o soluție pentru rezolvarea situației. Uneori, noi adulții, avem tendința să ne complicăm foarte tare, pe când soluția era mereu sub ochii noștri.

Vă doresc mult succes în a avea relații autentice și cât mai puține conflicte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic