fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
Tăcerea – cum se pot rezolva conflictele într-un mod respectos

Tăcerea – cum se pot rezolva conflictele într-un mod respectos

      Tăcerea-i ca mierea, spune un proverb românesc și câtă dreptate are!

      Ceea ce urmează să scriu în continuare se încadrează în seria instrumentelor de Disciplină Pozitivă pe care orice părinte și profesor le poate aplica oricând și oriunde. Acest instrument are aplicabilitate mai ales atunci când există conflicte între frați sau în sala de grupă.

      Atunci când am auzit pentru prima oară de Disciplina Pozitivă și metodele ei, am luat legătura cu un psiholog, care este și expert în parenting și l-am întrebat: „ești sigur că se poate aplica și în sala de grupă? Ce pot face în momentul în care sunt în mijlocul unei activități, iar un copil începe să aibă un comportament care deranjează pe toată lumea?” Înțelegând foarte bine la ce mă refer, mi-a oferit un răspuns pe care astăzi vi-l spun și vouă, dragi profesori. Acest răspuns m-a convins, mi-a adus liniște și din acel moment am început să aplic principii din Disciplina Pozitivă în timpul activităților. În răspunsul său, psihologul mi-a spus: „așa este, ai dreptate; nu este ușor să implementezi tehnici de parenting în educația timpurie și școlaritatea mică, așa cum nu este ușor să o faci nici acasă, acolo unde sunt mai mult de doi copii. Cu toate acestea, ce preferi: să te oprești din activitate și să oferi sprijin, susținere și să te conectezi cu copilul care se află în mijlocul unui tantrum sau pur și simplu într-un moment delicat pentru el sau să continui activitatea, care oricum nu va mai avea niciun succes, pentru că toți colegii vor fi deranjați și vei consuma tot mai multă energie pentru a merge mai departe.”

      Acest răspuns a fost un mare „aha” și m-a ajutat să mă liniștesc, deoarece sunt o persoană care-și planifică bine lucrurile și vrea ca totul să fie bine, astfel că întreruperile nu sunt printre cele mai agreate de mine. Însă de atunci totul s-a schimbat. Am înțeles că orice conținut instructiv-educativ poate fi recuperat, într-o formă sau alta, însă nevoile copilului sunt o adevărată urgență pentru mine, în calitate de cadru didactic. Așa că, am învățat pas cu pas să manageriez astfel de momente delicate pentru toată lumea. Am conștientizat cât de multă nevoie avea acel copil de mine. În clipa aceea, nu mai conta anotimpul, litera sau cifra la care mă aflam. Copilul era copleșit emoțional. Astfel, am învățat să „sacrific” timpul pentru a-i susține psiho-emoțional pe copii, învățând, tot din spusele psihologului, că acordând atenție o dată și căutând împreună cu copilul o rezolvare, șansele ca „ieșirea” să revină sunt tot mai mici. În caz contrar, stăteam cu toții pe un butoi cu pulbere.

      Acestea fiind spuse, vă ofer un instrument pe care-l puteți folosi atunci când există conflicte între frați sau în sala de clasă. Conflictele care sunt rezolvate de acest instrument sunt cele care se desfășoară într-un moment important: o călătorie în mașină, în timpul unei lecții. Pentru conflictele care se desfășoară în afara acestor momente, există alte instrumente pe care fie le-ați regăsit deja pe blog, fie urmează.

      Instrumentul se numește acționează fără cuvinte. Totul decurge în felul următor: înainte de a pleca de acasă sau de a începe lecția, anunțați pe copii ceea ce urmează să se întâmple. De exemplu: urmează să plecăm până la bunica și știți că este un drum destul de lung. Dacă vă veți certa, eu voi trage pe dreapta și voi porni din nou la drum doar în momentul în care vă veți calma.” Asta se numește planificare în avans și este extrem de important pentru că le hrănește copiilor nevoia de predictibilitate. Ea este cheia funcționării acestui instrument.

      Următorul pas foarte important este să le cereți copiilor să reproducă fraza pe care au auzit-o pentru a vă asigura că au înțeles ceea ce urmează să faceți. De exemplu, puteți spune: ce ați înțeles din ceea ce am spus?

      De cele mai multe ori, dacă folosim un limbaj adecvat și pe înțelesul copiilor, aceștia vor înțelege fără prea mari dificultăți și vor reuși să pună în cuvinte ceea ce tocmai le-ați transmis.

      Acum, acțiunea se mută în mașină. După ce toată lumea s-a urcat și începeți călătoria, mai devreme sau mai târziu va interveni cearta. Dacă nu intervine, bucurați-vă și petreceți un timp minunat. Totuși, dacă intervine, este momentul să acționați fără niciun cuvânt. Asta înseamnă că veți trage pe dreapta și fie veți coborî din mașină, fie veți lua o carte (eventual aceasta sau oricare alta) și veți citi în mașină.

      Secretul este: nu scoateți niciun cuvânt. Liniște totală. Nu-i așa că-i ceva neobișnuit? Sigur că e. Pare de-a dreptul lipsit de omenie, de iubire. Însă pare ceva obișnuit ca vreme de câteva zeci de minute sau chiar ore să țipați, să cereți să se facă liniște, să spuneți adeseori: dă-i lui/ei că el/ea e mai mică, nu vă mai duc niciodată, niciunde sau cel mai grav, dacă nu sunteți cuminți, mă supăr pe voi și nu vă mai iubesc?

      Adulții au tendința să țină morală, să facă prelegeri, să explice, să ceară, să roage, să implore, să amenințe, să urle, să jignească. Atunci când există doar prelegeri copilul la început e atent, însă ușor, ușor tot ce mai aude este bla, bla, bla…

      Când cuvintele capătă aspect de umilire și rușinare, deja copilul este rănit emoțional și nu se va comporta mai frumos, ci își va reprima nevoile, gândurile și emoțiile. Copiii se ceartă. Viața lor socială este extrem de animată și au multe lucruri la care clipă de clipă, zi de zi sunt nevoiți să facă față.

      Scopul acestui instrument nu este să vă clarifice de ce copiii se ceartă, care sunt motivele din spatele comportamentului lor nepotrivit, ci vine să vă ajute cu ceva practic.

      Cum spuneam, secretul este liniștea. Copiii vor continua să se certe o vreme, apoi vor căuta să vă atragă atenția. Continuați să citiți cartea sau admirați peisajul din afara mașinii. După un timp, fie vor spune „gata! putem continua drumul”, fie vor bate în geam.

      Pasul următor este să porniți mașina și să le oferiți o încurajare: am avut încredere în voi că veți găsi o modalitate de a rezolva conflictul dintre voi. Evitați sub orice formă să criticați, să emiteți judecăți de valoare, să întrebați cine a început, să le spuneți cât de neplăcut este să călătorești lângă cineva care este certăreț și așa mai departe. Astfel de remarci vor distruge ceea ce tocmai ați clădit. Continuați-vă drumul, iar dacă se repetă comportamentul, procedați la fel.

      Vă spun acum un alt mic secret legat de copii: ei vă vor testa. Vor spune, neintenționat, bineînțeles: ia să vedem, ce va face mama sau tata de data aceasta. Motivul pentru care instrumentele pe care le folosim par a nu funcționa este faptul că le punem în aplicare o singură dată, iar următoarea dată când apare oportunitatea de a-l folosi nu o mai facem și revenim la vechile moduri de rezolvare a conflictului. Problema este că aceste moduri de rezolvare nu rezolvă în sine nimic, ci ascund sub preș nevoile, frustrările și dorințele copilului. Iar acestea, mai devreme sau mai târziu, vor ieși de sub preș, iar când o vor face fie se vor somatiza într-o boală, fie ne vom vedea în fața unui vulcan care erupe.

      La început nu va fi ușoară aplicarea acestui instrument. Vă recomand să alegeți o distanță rezonabilă pe care să o parcurgeți, eventual spre un loc favorit al copiilor. Mai important este ca a doua oară, când veți fi testați, din nou să aplicați instrumentul. După câteva aplicări repetate, veți sesiza că vor fi tot mai rare conflictele.

      După cum spuneam, rolul instrumentului nu este de a vă răspunde la întrebarea de ce se ceartă copiii. Dacă vreți să aflați răspunsul la această întrebare, căutați-l într-un moment în care toată lumea e liniștită. Veți afla povești interesate. Acordați-le atenție. Nu țineți partea nimănui. Manifestați fermitate și căldură în procesul de disciplinare. În acest mod, echilibrul și armonia nu vor fi lucruri rare/neobișnuite în familia voastră.

      În mediul școlar, lucrurile se pot petrece în același mod, cu mici variații. De exemplu, disciplinare fermă și caldă are tendința ca uneori să aibă un răsunet mai puternic decât cuvintele. Le puteți spune copiilor sau elevilor că veți începe activitatea atunci când sunt pregătiți. Asta necesită timp, uneori clopoțelul sau o tranziție ajută, însă sunt momente în care ei au nevoie de mai mult timp pentru a putea intra în starea de receptivitate informațională.

      Tocmai din acest motiv, Curriculumul pentru Educația timpurie recomandă cadrelor didactice flexibilitate în proiectare și pregătirea unui plan de tranziții sau mijloace de captare a atenției pentru a-i ajuta pe copii să rămână prezenți la activitate. Mai mult, timpul unei activități variază în grădiniță, în funcție de interesele și particularitățile de vârstă ale copiilor. Acestea nu sunt doar simple idei scrise pe un document, ci sunt portițe pentru cadrul didactic, așa încât să reușească să vină în sprijinul copilului mai eficient, mai cald, mai prompt.

      Copiii au nevoie să vă simtă alături. Le hrănește nevoia de conectare. Având în vedere orientarea Curriculară ce prevede faptul că învățarea este centrată pe copil și că profesorul nu mai este un simplu emițător de cunoaștere care-și petrece tot timpul la catedră, a sosit momentul să fim cât mai aproape de copii. De cele mai multe ori, simpla prezență îi ajută să se calmeze și să evite stări conflictuale. Atenție! Când spun prezență, mă refer la prezență conștientă, adică suntem acolo prezenți minte, trup și suflet, nu cu trupul acolo și mintea în altă parte. Desigur, nu mereu vom reuși, să avem blândețe față de noi, să ne reamintim mereu că greșelile sunt oportunități de învățare și să continuăm să muncim la ceea ce am început să clădim.

      Așadar, plimbați-vă pe lângă copii. Asta-i face să se simtă în siguranță, deoarece știu că le este alături cineva de încredere. Ați auzit, sunt sigur, că ochii sunt oglinda sufletului și că suntem foarte receptivi. Știați că noi putem comunica din priviri? Am auzit pe mulți care spun: „ne înțelegem din priviri, doar se uită la mine și știu exact ce vrea să spună.” E minunat. Asta se numește conectare cerebrală, dragi părinți și profesori.

      Așa-i că aveți o privire care exprimă: frumoasă încercare și nu a reușit?! Dacă nu, exersați una. Priviți copiii cu fermitate și blândețe/căldură și prin intermediul ochilor transmiteți-le acest mesaj. Nu fiți rigizi, nu vă încruntați, nu vă dați ochii peste cap. Asta nu transmite niciun mesaj menit să educe. Priviți copiii în ochi și lăsați-vă sufletul să vorbească. Prin neuronii oglindă, vor înțelege ce au de făcut. Durează o vreme până se învață și acest comportament, însă funcționează. Nu mă credeți pe cuvânt, ci vă invit să puneți chiar voi în aplicare.

      Atingerile sunt extrem de importante. Când suntem atinși, în special în zona umerilor și a brațelor, creierul începe să secrete oxitocină care este considerat hormonul îmbrățișării. Acest neurotransmițător creează o stare de confort, de liniștire, de siguranță. În acest fel, sistemul nervos simpatic – care are rolul să lupte, să fugă sau să înghețe și care se activează în timpul unui conflict este dezactivat și se activează sistemul nervos parasimpatic, ce ne ajută să ne vindecăm, să ne calmăm și să ne destindem. Nu-i minunat creierul și corpul nostru?

      Scopul nu este să fac o prelegere de neurobiologie, ci să vă scriu și câteva efecte ale unor lucruri pe care de multe ori le considerăm banale sau prea mărunte ca să le luăm în calcul când vine vorba de managerierea unui conflict în sala de clasă. Vă invit să vă mângâiați copiii, pentru că așa le veți satisface nevoia de conectare. Am spus-o și o mai repet: când un copil se simte bine, se comportă frumos. Dacă se simte conectat, va fi în armonie cu tot și toate.

      Puteți folosi chiar și un simbol al liniștii, simbol pe care, atenție, l-ați stabilit împreună cu copiii, după ce în prealabil toți au oferit idei și toți au fost de acord cu alegerea simbolului.

      Iată un instrument util care nu implică vorbe, ceartă, morală sau jignire. Este un instrument plin de respect, care pe lângă faptul că-i ajută pe copii să iasă din lupta de putere pornită cu adulții sau cu alții de vârsta lor, are și un efect chimic în corp care îmbunătățește relațiile, starea de sănătatea și echilibrul psiho-emoțional. Folosind astfel de instrumente, vom reuși cu adevărat să creăm, împreună, o generație extraordinară.

     Vă doresc mult succes în a vă purta cu respect și empatie cu copiii din viața voastră în momente delicate din viața lor.

1 thought on “Tăcerea – cum se pot rezolva conflictele într-un mod respectos

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic