fbpx
Dezvoltare personală
Cum pot fi vindecate relațiile toxice

Cum pot fi vindecate relațiile toxice

Ne naștem în relație. Ne rănim în relație. Ne vindecăm în relație. Atunci când începem să privim relațiile pe care le avem cu oamenii din jurul nostru ca o resursă de vindecare și nu ca pe un blestem, viața noastră capătă un nou sens. Este foarte important să reținem faptul că persoanele cu care intrăm în relație nu sunt responsabile de fericirea noastră. Trăim o suferință extrem de puternică atunci când punem responsabilitatea fericirii noastre pe umerii cuiva din exterior. Vă prezint în continuare câteva idei-cheie care vă ajută să ieșiți dintr-un mediu toxic, să învățați o lecție, să construiți și să susțineți o relație conștientă cu oamenii din jur și cu cei pe care-i iubiți.

Două întrebări de control și de începere a vindecării:

1. Cu ce din mine am atras această persoană în viața mea și cu ce din mine o întrețin aici?
2. Care sunt beneficiile subtile pe care le am de pe urma acestei conjuncturi?

Întotdeauna barometrul este la voi: vă dați seama de nivelul toxicității din viața voastră (a relațiilor) după natura și intensitatea sentimentelor interioare pe care le aveți.

Așadar, este nevoie, în primul rând, să vă uitați în interiorul vostru și să reperați aceste emoții. Mai apoi, să vă întrebați: cu ce din mine am adus acest om în viața mea (ce sentimente îmi trezește, ce butoane îmi apasă, ce răni mai vechi îmi redeschide) și ce am de învățat de aici?

Când vă puneți aceste întrebări, toată realitatea se schimbă, deoarece nu mai sunteți o victimă, ci vedeți pe acel om ca pe un profesor, un ghid care vă îndrumă spre voi și vă ajută la propria devenire.

Dacă de mai multe ori ați vrut să ieșiți din acea relație și nu ați „reușit” mai există o a treia întrebare: ce beneficiu am eu din această relație? Adică este ceva ce mă „atrage”… ca la dependenți de tutun, alcool, droguri. Ei nu vor să facă asta, însă există ceva care acționează ca o forță gravitațională.

Există un beneficiu: fie vă întreține starea de salvator – uite, eu te salvez, te ajut să îți revii, uite ce om bun sunt, fie cea de victimă – uite, nu merit nimic, nu merit să fiu iubit/ă, apreciat/ă etc.

După tot acest proces de conștientizare, tragem niște concluzii. Apoi găsim niște soluții. Ce aș putea eu face pentru ca acest comportament sau mediu toxic să fie curățat? Cum pot aborda situația? Și notați răspunsurile pe foaie.

Uneori, răspunsul este: întrerupe relația, alteori: renunță la așteptări, de asemenea: ieși din poziția de salvator. Oricare ar fi răspunsul, există unul de bază: SPUNEȚI STOP ABUZURILOR DE ORICE FORMĂ! Nu permiteți să fiți jignit/ă, abuzat/ă fizic sau în alt mod. Puteți lua legătura cu un psihoterapeut pentru a vă ajuta să ieșiți deplin din mediul toxic.

Cert este că e nevoie de o schimbare, iar schimbarea începe cu noi. Nu are legătură cu cei din afară, cu exteriorul – nu vă amăgiți, nu se va schimba nimeni real pentru voi sau altcineva.

Alte modalități de a ieși dintr-un mediu toxic: binecuvântarea, iertarea, comunicarea nonviolentă cu cel care ne intoxică viața. Chiar recent am trăit și eu un episod de genul acesta, iar răspunsul/soluția mea a fost: te iert, însă nu vreau să mai am de-a face cu tine.

Iertarea nu înseamnă împăcare, nu înseamnă scuzare, nu înseamnă uitare. Dacă vă doriți, veți reuși.

Ce întreține o relație toxică?

În general, o relație toxică este întreținută de sindromul salvatorului (salvator-victimă). Sunt însă și alte motive. Eu mereu când m-am întrebat, am primit răspunsul. Uneori a fost BOOM, iar alteori foarte fin, că abia l-am observat. Și cine știe de câte ori am trecut pe lângă el, însă de fiecare dată am învățat ceva despre mine.

 Care sunt lucrurile care vă enervează cel mai mult la acele persoane? Când descoperiți asta, și înțelegeți că ele sunt o oglindă a voastră, deci tu ai acele lucruri care, de fapt, la tine te enervează, însă sunt proiectate în exterior (cu scopul de a te ajuta în vindecare) pornești la treabă.

Iar când reușiți să vă vindecați: fie oamenii aceia dispar din viața voastră, fie vor rămâne și va fi ceva sănătos. Exersați, seara, înainte de culcare, o scurtă imagerie mentală: priviți în fața ta pe fiecare (în parte) persoană. Spuneți-i: IARTĂ-MĂ! TE IERT! TE IUBESC! MULȚUMESC! Și îmbrățișați-l.

Observați apoi ce se întâmplă zilele viitoare. Faceți acest exercițiu cel puțin 21 de zile.

Toxicitatea și relația părinte-copil

În relația părinte-copil lucrurile pot fi mai complexe, însă copilul este produsul părinților. Atunci când părintele se va schimba, copilul se va schimba. Din perspectiva asta e foarte simplu: copilul face tot ce vede și aproape nimic din ce aude.

Adică, noi suntem modele pentru copiii noștri. Dacă vrem ceva diferit din partea lor, să fim noi cei care oferim în primul rând. Există părinți sau copii care percep dificultatea relației părinte-copil ca pe o cruce pe care o dă Dumnezeu ca un fel de pedeapsă, iar ei de multe ori simt că se prăbușesc sub greutatea crucii.

Dumnezeu nu dă nimănui cruci de dus, în modul cum percepem noi lucrurile. Iată ce spune Domnul Iisus Hristos la Matei 11: „Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.” Minunat, nu?

Știți când pică omul „sub greutatea crucii?” Când vrea să controleze tot și pe toți și vrea ca totul să fie exact așa cum vrea, iar când omul (pentru că așa e natura lui, mai ales a copilului) spune NU.. atunci apare durerea, frustrarea. Să le oferim oamenilor din viața noastră, mai ales copiilor, libertate de exprimare, de experimentare.

Să nu avem impresia că „noi știm ce e mai bine pentru ei” că asta e valabil doar din punctul securității fizice și asta în primii ani de viață. Însă când vine vorba de relații, drum în viață etc… noi nu avem dreptul să știm ce e mai bine, iar copilul are dreptul să rateze.

Greșeala este doar o oportunitate de învățare. Relațiile cu copiii se vindecă prin IARTĂ-MĂ, AM GREȘIT! PUNCT. fără scuze, fără acuze, fără nimic. Copiii iartă, pentru că Dumnezeu a pus în natura noastră iubirea de părinte, în mod predefinit. Deci în relația părinte copil, întrebări pentru toxicitate pot fi:

1. Cu ce din mine îmi resping copilul/părintele? (ce credințe false am și eu însușite din familia mea și pe care le transmit chiar și inconștient copilului meu, iar el le respinge) – de obicei aici intră toată suita lui „TREBUIE SĂ…” Când cineva aude TREBUIE SĂ, din start are tendința să se opună.

2. Ce lecție vrea să mă învețe copilul/părintele meu în această situație?

3. Ce nevoie psihologică de bază caută să-și împlinească al meu copil? (pentru că nu reușește să se simtă conectat și semnificativ, copilul apelează la scopuri greșite ca: atenția necuvenită, lupta pentru putere, răzbunarea sau inadecvarea asumată). Când percepem lucrurile așa, vedem că nu avem de-a face cu copil care este toxic sau un părinte toxic, ci un suflet care vrea să se simtă iubit, acceptat și important pentru cei dragi și nu reușește să simtă asta.

4. de aici decurg alte și alte întrebări, însă cele de mai sus sunt baza.

Curaj! Iertare! Binecuvântarea face minuni. Orice ar fi, oriunde ați fi, chiar și dacă părintele sau copilul e mort, valoarea lui: MAMĂ/TATĂ/FIULE/FIICĂ… DE ACOLO DE UNDE EȘTI, BINECUVÂNTEAZĂ-MĂ, face minuni. Experimentați!

Vă doresc mult succes în a trăi în armonie în relații autentice! Se poate!

1 thought on “Cum pot fi vindecate relațiile toxice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic