fbpx
Dezvoltare personală
Recunoștința – calea spre o viață minunată

Recunoștința – calea spre o viață minunată

Fiecare nou anotimp aduce cu el o nouă stare, o nouă energie, iar pentru mine începutul de primăvară și toamnă este despre curățare, purificare și noi planuri sau idei. Astfel, cel puțin pentru mine, luna septembrie este despre recunoștință.

Atunci când am început să mă gândesc la acest cuvânt, întreaga mea ființă s-a bucurat și am înțeles că recunoștința este calea spre a avea o viață minunată, în armonie cu noi, cu cei din jur și cu întreg cosmosul. Recunoștința este o stare în care privim tot ce trăim și ce experimentăm ca parte dintr-o lecție care ne îmbogățește viața.

Când trăim în recunoștință, provocările vieții, chiar dacă ne debusolează pe moment, în scurt timp ne luminează, pentru că înțelegem că în spatele fiecărui eveniment este o lecție, care o dată învățată se transformă în cunoaștere, care este a noastră și niciodată nu mai poate fi luată de la noi, de nimeni.

Recunoștința se învață și nu este un proces simplu, mai ales pentru aceia care toată viață au avut „servitori” sau salvatori – adică oameni care s-au preocupat constant de starea lor de bine, în orice circumstanță. Sunt anumite drumuri, lecții și evenimente pe care doar singur le poți trăi și traversa. Dacă veșnic este cineva lângă tine care face lucrurile în locul tău, nu vei ajunge foarte departe, iar izvorul recunoștinței seacă.

Empatia și recunoștința merg mână în mână, iar atunci când una nu este la parametrii optimi și cealaltă are de suferit. De altfel, un om care nu știe să spună „mulțumesc” nu înțelege foarte ușor care sunt nevoile, neputințele celui din jur. La fel, cel care este lipsit de empatie, nu va înțelege de ce este nevoie să spui „mulțumesc”, care este valoarea recunoștinței și a aprecierii.

Ascultam pe cineva, cândva și spunea frumos: omul care nu știe să fie recunoscător este o secătură, nu are viață, energia vieții. În general, astfel de persoane acumulează foarte mult, iau din toate părțile și ajung să nu mai ofere înapoi sau măcar altora. Aceasta este definiția rudimentară a egoistului.

Viața este despre ciclicitate, despre a da și a primi, iar dacă îți focusezi prea mult atenția pe una dintre ele, se creează un dezechilibru interior care în timp cauzează multe probleme și aduce durere. Desigur, dacă îți permiți să oferi întotdeauna și o faci fără nicio așteptare (încă nu am întâlnit un om de acest fel, însă asta nu înseamnă că nu există), atunci continuă să o faci. Însă, dacă oferi și ai tendința să scoți ochii, să reproșezi, să profiți de ajutorul pe care-l oferi cuiva pentru a-l constrânge să te ajute, să facă pentru tine ceva ce nu ar vrea să facă, atunci ai înțeles greșit conceptul de dăruire.

Relațiile sănătoase sunt cele care încep, continuă și se sfârșesc cu recunoștință. De altfel, psihologia vorbește despre actul „mulțumirii” atunci când ne despărțim de cineva care pleacă din viața noastră sau chiar moare, tocmai pentru a muta atenția dinspre nefericire, mânie, resentimente, pe lecția pe care am trăit-o și am învățat-o.

Nimic din ceea ce trăim nu este întâmplător, tocmai din acest motiv, când ai curajul să vezi oamenii din jur și interacțiunile cu ei ca lecții care fac parte din parcursul tău, întreaga viață ajunge să ți se schimbe și să ieși din control și lupta de putere.

În momentele de față, există la nivel de societate o dorință de control, de subjugare și o luptă de putere cum rar ne-a fost dat să vedem. Iar în astfel de situații există două soluții: instinctul de turmă sau trezirea. Atunci când alegi să trăiești e nevoie să accepți că lucrurile nu sunt așa cum le vezi tu, ci cum crezi că le vezi. Recunoștința ajută la fiecare pas.

În această lună, vă propun să manifestați recunoștința pe nivelul cel mai sensibil al vieții voastre.

Dacă e ceva general – căutați zilnic trei motive pentru care să spuneți mulțumesc.

Dacă relația în care vă aflați este sensibilă – spuneți zilnic partenerului de cuplu trei motive pentru care îl apreciați: „apreciez la tine faptul că…”

Dacă locul de muncă este în focusul vostru, adresați mulțumiri colegilor și nu treceți cu vederea nici cele mai banale gesturi frumoase pe care le fac în ceea ce vă privește.

Dacă relația cu copiii este sensibilă, apelați la aceleași trei motive pentru care îi apreciați: „apreciez la tine faptul că…”

Se pot întâmpla minuni cu adevărat. Este nevoie de multă sinceritate. Oamenii simt când suntem falși, mai ales atunci când vrem să transmitem mesaje constructive. Nu vă mințiți pe voi. Străduiți-vă ca fiecare gând și cuvânt încărcat cu recunoștință să fie autentic.

Astfel începe vindecarea!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic