fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
Cum comunicăm cu copiii despre noul an școlar în vreme de pandemie

Cum comunicăm cu copiii despre noul an școlar în vreme de pandemie

1 septembrie marchează începutul noului an școlar, iar acest an este caracterizat nu doar de emoție, bucurie, dor de revedere (așa cum este în fiecare an), ci există și o doză de teamă, de incertitudine și neîncredere. Toate aceste sentimente sunt perfect justificate, iar prin acest articol nu-mi propun sub nicio formă să vă ofer tehnici și instrumente de reprimare. Asta ar face mai mult rău decât bine.

            La nivel mondial trăim niște vremuri cum nu s-au mai văzut de mult timp. Există multe idei și teorii, însă ceea ce contează este modul în care facem față la frică. Covid-19 a semănat frică în adulți, iar copiii au fost luați „pe sus” de acest val și au fost nevoiți să se adapteze tuturor normelor, schimbărilor, interdicțiilor necesare, însă nenaturale pentru ei.

            Nu este natural să nu poți îmbrățișa, strânge mâna cuiva drag sau să nu te joci cu prietenul cel mai bun sau cu toți colegii de clasă/grupă. Cu toate acestea, pentru sănătatea noastră, a tuturor, există o mulțime de norme și recomandări. Scopul acestui articol nu este nici să judece calitatea lor sau proporția de aplicabilitate.

            În acest articol, vreau să coborâm noi, adulții, la nivelul copiilor și să le spunem din tot sufletul: înțeleg cât îți este de greu, îmi este și mie foarte greu. Să le transmitem un mesaj plin de suport emoțional, de înțelegere și empatie. Noi suntem alături de ei și oricât de greu ne-ar fi tuturor să ne adaptăm, cât timp suntem împreună, putem reuși orice.

            Validarea emoțională este cea mai sănătoasă formă de a face față stărilor pe care le trăim. Starea generală este frica. Pe alocuri este dublată de neîncredere sau revoltă. Totuși, copiii nu au nicio vină. Sunt ființe atât de pure și de nevinovate, încât este de datoria noastră să fim sinceri cu ei, să le explicăm foarte clar că este nenatural ce le cerem, însă este necesar pentru a ne menține pe linia de plutire, ca mai apoi să creștem spre viața normală pe care am avut-o înainte de această pandemie.

            Nu vă spun că este ușor. Copiii sunt mici, iar nevoile lor sunt incluse în spectrul cunoașterii, iar cunoașterea necesită atingere, experimentare pe viu a tuturor celor despre care se învață. Activitățile de dezvoltare personală care se desfășoară în educația timpurie au rolul de a-l ajuta pe copil să se integreze, să socializeze și să descopere magia comunicării și a apropierii. Îl ajutăm să treacă de la individualitate, la acceptarea colectivității fără ca vreo secundă să-și piardă unicitatea.

            Lucrurile se vor desfășura într-un alt mod. La o anumită distanță, iar copiii sunt extrem de receptivi la schimbare. Rolul rutinelor este important și ei sunt deschiși spre nou. În tot acest timp, în care ne adaptăm unor noi norme, ei au nevoie să știe că sunt în continuare iubiți, prețuiți și că nimic din ceea ce știau înainte nu s-a schimbat prin sine, ci doar prin conjunctura de moment.

            Putem găsi împreună modalități de a ne exprima iubirea, bucurie sau chiar mânia. Un salut, o bezea, un cartonaș cu o față fericită sau tristă. Însă vorba, cuvântul, va ocupa mereu un rol primordial în comunicarea a ceea ce trăim. Să-i învățăm mai mult ca niciodată să se folosească de cuvinte pentru a transmite tot ce gândesc și simt. Deschizându-le orizontul comunicării clădim în copii o abilitate de care se vor folosi întreaga viața și pe care mulți adulți de astăzi nu o au: transmiterea clară a ceea ce vreau și nu vreau de la tine sau de la viață. Activitățile de dezvoltare a limbajului cred că ar fi nevoie să ocupe un rol cât mai important în activitățile de învățare din orice nivel școlar. Cred că această perioadă ne va învăța să demonstrăm că nu doar faptele au valoare, ci și cuvintele pot fi la fel de valoroase și cu rezultate benefice pentru toată lumea.

            Psihologia ne spune că suntem ceea ce gândim. Astfel, dacă mintea noastră este orientată doar spre tragedia a tot ceea ce se întâmplă, vom atrage în realitatea noastră doar evenimente care să ne confirme ceea ce conținem la nivel de gând. De altfel, atunci când ne orientăm privirea spre alternative, vom reuși să facem față cu brio și nu doar să supraviețuim, ci chiar să învățăm ceva care să ne fie de folos și în alte situații. Schimbarea se produce atunci când gândim superior felului în care ne simțim, spune Joe Dispenza, iar acest lucru este atât de real în clipele de față. Este nevoie să înțelegem că trăim o stare de fapt, pe care nu o putem schimba miraculos, încât să-i anulăm efectele. Ceea ce putem face este să ne adaptăm și să ne schimbăm modul în care privim lucrurile. Cu cât vom fi mai negativiști, cu atât ne va fi mai greu. Gândirea constructivă întotdeauna a dat roade. Bazați-vă și pe ingeniozitatea copiilor. De multe ori, noi adulții, ne complicăm atât de mult, iar ei văd lucrurile atât de simplu și totuși, atât de eficient.

            Nu este ușor, iar copiii vor afla asta. Sunt multe lucruri pe care nu le putem permite momentan, însă în tot acest timp este nevoie să validăm trăirile, revoltele celor mici și să nu apelăm la fraza „niciodată nu înțelegi.” Nici noi nu înțelegem mare lucru din ce se întâmplă. Nu este corect să le cerem copiilor să-și schimbe natura. Totuși, este nevoie să le fim alături atunci când vor reacționa în fața limitelor pe care le vom impune. Empatia și alternativa ne este de folos. Atunci când oferim copilului cel puțin o alternativă în limitele stabilite de noi, satisfacem totuși nevoia de control a copilului. Când îi și validăm sentimentele, satisfacem nevoia de conectare.

            Cele trei nevoi psihologice de bază ale copilului sunt: conectare, competență și control, iar toate cele trei vor fi mai mult sau mai puțin provocate în această perioadă. Iar acest lucru nu poate fi evitat. Să evităm totuși să vrem să fim părinți sau cadre didactice perfecte. Din contră, să le spunem când ne este greu, să le spunem că și nouă ne este dor de normalitatea vremurilor trecute, însă că vom trece și peste acest moment, iar până atunci, le suntem alături. Ba chiar îi putem invita și pe ei să ne fie nouă alături.

            Răbdarea adultului în următoarea perioadă va fi testată, până în momentul în care se instalează rutina, iar mai apoi lucrurile vor decurge de la sine. Am această încredere văzând cum se adaptează în general copiii la schimbări. Desigur, în primă fază va există o respingere, așa cum se manifestă și la adulți. Blândețea în abordare din acel moment va ajuta pe copil să se adapteze.

            Vă doresc să aveți răbdare, înțelegere și să acceptați tot ceea ce trăiți, gândiți și simțiți. Totul va fi bine!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic