fbpx
Consiliere educațională
Frica de greșeală – ce este și cum o putem vindeca

Frica de greșeală – ce este și cum o putem vindeca

Lucrând zi de zi cu părinți, copii și profesori am constatat că teama cea mai mare este greșeala. Ne este frică să nu greșim. Vedem în greșeală un monstru hidos care ne pândește fiecare pas, fiecare acțiune pregătit să dea cu noi de pământ, să ne ruineze, să ne umilească și, în final, să ne dovedească faptul că suntem niște ratați, că nu suntem suficient de buni pentru a fi iubiți, acceptați, apreciați și prețuiți.

Unul dintre programele prin care ne autosabotăm în fiecare zi este nu sunt suficient de bun. Existența acestui program nu ne va motiva să acționăm contrar – adică să ne impulsioneze să devenim buni (în mod conștient), decinu vom face meditații, nu ne vom informa din cât mai multe surse pentru a dobândi cunoștințe, care mai apoi, prin experimentare, să se transforme în cunoaștere și înțelepciune. Nu! Programul „nu sunt suficient de bun” ne face să pornim cu frâna de mână trasă, cu rezerve privind absolut orice facem, pe oricine întâlnim și orice trăim sau simțim. Este un program toxic implementat de părinți și adulții din jurul copilului de până în 7 ani care-i spun mereu celui mic: „lasă că fac eu în locul tău. tu ești mic, nu poți.”

În calitate de cadru didactic, stimulez la maximum independența copilului și niciodată nu fac în locul lui ceea ce știu și văd că poate să facă singur. Acesta este îndrumarea Mariei Montessori, despre care sunt convins că ați auzit. Așadar, implementat acest program, la maturitate se va activa ori de câte ori copilul – devenit acum adult, va vrea să facă un lucru nou. Necunoscutul stârnește curiozitate. Curiozitatea se conectează, din păcate, la rețelele neuronale implicite ale copilului (devenit adult), rețele care conțin informația: „lasă că fac eu. tu ești mic.”

Într-un astfel de context, adultul fie va căuta mereu pe cineva care să facă treaba în locul lui și va deveni o victimă, fie nu va fi niciodată mulțumit de ce face, nu va fi capabil să ducă la bun sfârșit niciun proiect și prin tot ce face se autosabotează, așa încât să-și confirme că, da, nu este suficient de bun. În psihopedagogie numim asta predicție realizată. Adică părintele își programează copilul (e valabil și pentru profesorii din educația timpurie) și îi previzionează eșecul. Iar adultul îl trăiește din plin.

Ne este frică de greșeală, pentru că al nostru creier înțelege prin greșeală: moarte. Sună dur, însă e real. Despre creier, până acum câțiva ani, se știa că are rolul esențial de a ne menține în viață, ceea ce susține ideea că frica de greșeală este atât de puternică. Totuși, recent, cercetătorii în psihologie și neurobiologie au concluzionat că un rol primordial al creierului este conectarea cu alte creiere. Altfel spus: comunicarea. Din acest moment, perspectiva se lărgește și intervine subiectivitatea. Dintr-o dată, greșeala nu mai este capitală, ci devine oportunitate de învățare.  

Aceasta este noua fațetă a greșelii pe care mă străduiesc să o aduc cât mai aproape de copii, profesori și părinți: a greși este omenește și nu e nimic rău în asta, dacă nu te oprești doar la greșeală, ci mergi cu un pas mai în față și vezi ce poți învăța din asta. De multe ori, copiii, când desenează, depășesc conturul și imediat îmi spun: „domnu’, am depășit.” Înstant, îmi dau seama că este un ecou al vocilor de acasă care spun: să nu depășești, să desenezi în contur etc. Iar eu răspund: „nu-i nimic, continuă cu atenție.” Întotdeauna, sesizez o ușurare a copilului. Simt că răsuflă ușurat. Uneori chiar și eu mai fac asta, atunci când greșesc și primesc asigurarea că nu e nicio problemă. Orice poate fi reparat sau schimbat.

Pentru mine este mai important ca omul, fie că e copil sau adult, să învețe ceva din această greșeală – uneori e atenția, alteori altceva – decât să fie un roboțel, pe pilot automat și să parcurgă doar niște tipare. Acest lucru este valabil în orice facem. În bucătărie, dacă ne ținem de rețetă, mâncarea va fi delicioasă. Însă e ceva rău să adăugăm ceva în plus? Dacă am rămâne mereu în același tipar, nu ar mai exista noul. Aici desigur nu vorbesc de greșelile făcute cu intenție, cu scopul de a îngreuna un proces mai amplu. Acestea sunt infracțiuni.

Apropo de asta, când greșim cuiva fără să vrem este suficient să spunem „scuze”, însă când greșim cu voie și ne pare rău putem spune „iartă-mă.” Este o diferență subtilă, însă importantă, pentru că de multe ori aud: „nu am pentru ce să te scuz” sau „te scuz” atunci când greșeala a fost intenționată. Energetic, vibrația cuvintelor sunt diferite. Despre asta, poate, cu altă ocazie.

Greșelile, dragi copii și adulți, sunt oportunități de învățare. Greșelile apar, mai ales în perioada de formare a rutinelor. Există momente în care copilul spune „nu pot.” Adultul răspunde: „nu există nu pot, doar nu vreau.” Dragi adulți, când vine vorba de copii există nu pot. Pur și simplu, stadiul la care se află acum nu le permite să răspundă adecvat la ceea ce voi cereți. Acordați-le timp și răbdare.

Așadar, încurajați pe cei mici și pe cei mari, să privească dincolo de greșeală. Ce poți învăța dintr-o greșeală? Poate cum să ne asumăm consecințele? Ne este atât de frică să greșim, pentru că în mintea noastră asta este echivalent cu: nu te mai iubesc. Din start, în calitate de adulți, este nevoie să le explicăm foarte clar, să le arătăm și demonstrăm copiilor din viața noastră că iubirea noastră pentru ei nu depinde niciodată de numărul greșelilor și de gravitatea lui. A amenința un copil că nu-l mai iubești dacă (nu) face un anumit lucru este un lucru extrem de grav, cu repercursiuni pe termen lung dintre cele mai dureroase. Un astfel de gând provoacă o rană care se vindecă greu, foarte greu și, uneori, niciodată.

Pentru a accepta mai ușor că a greși nu e un capăt de lume, căutați povești celebre ale unor oameni care ne-au marcat istoria și care totuși, nu au reșit din prima. Dacă se opreau acolo, mai eram noi unde suntem astăzi?

Mult succes în a trăi și educa fără teama de eșec!

1 thought on “Frica de greșeală – ce este și cum o putem vindeca

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic