fbpx
Disciplină Pozitivă și Parenting
2 tehnici pentru obținerea cooperării copiilor

2 tehnici pentru obținerea cooperării copiilor

Vă ofer două tehnici simple și foarte eficiente pentru a obține cooperarea copiilor (și puteți extinde la orice fel de relație). Le-am folosit intens în ultima vreme și au dat rezultate care m-au bucurat.

Tehnica „Dacă alegi comportamentul, alegi consecința”

Există două feluri de consecințe (naturale și logice) și este nevoie să-i ajutăm pe copii să înțeleagă că alegând un anumit comportament, este necesar să își asume responsabilitatea consecinței. Nu există acțiune fără consecințe. Înainte de a aplica această tehnică este nevoie să vă asigurați că al vostru copil (sau elev): a. știe; b. poate; c. vrea; – deci este nevoie să vă oferiți puțin timp pentru a-l instrui cu privire la un comportament sau așteptare (de exemplu: cum funcționează un anumit instrument).

Tehnica este simplă. Primul pas este întotdeauna empatia și conectarea cu micuțul, indiferent de tehnica aplicată. Mai apoi spunem, recomandat de la nivelul copilului (coborâm la nivelul ochilor sau chiar mai jos, pentru a transmite un mesaj sistemului limbic: nu sunt o amenințare): dacă alegi să faci asta (acțiunea), este posibil să se întâmple asta (consecința naturală – foarte important să folosim cuvântul POSIBIL, deoarece nu avem garanția că mereu va fi așa, iar cuvântul „posibil” nu știrbește încrederea copilului în ce îi spuneți). Asta este ceea ce îți dorești? Dacă răspunsul este NU, puteți continua: ce am putea face pentru ca asta să nu se întâmple? Iar apoi așteptați ca răspunsul să vină de la copil și aveți încredere în el. Repet: dacă alegi să… este posibil să…! Asta este ceea ce îți dorești? Pe lângă conectare, satisfacem nevoia de control, deoarece decizia rămâne a copilului și îi hrănim nevoia de competență deoarece înțelege care sunt consecințele a ceea ce face, nu doar îi ținem vestita predică despre ce nu are voie să facă. Dacă alege să facă un anumit lucru care declanșează o consecință naturală, empatizăm cu frustrarea lui, iar când lucrurile se mai liniștesc vedem ce poate învăța copilul din s-a întâmplat. Greșeala este o oportunitate de învățare. Disciplina este despre învățare, nu despre pedeapsă sau recompensă.

Tehnica: „După ce…”

Copiii vor să facă lucrurile acum și aici. Ei trăiesc în prezent și totul se întâmplă acum. Și totuși, ei vor să se angreneze într-o altă activitate, în timp ce încă nu au terminat cea începută mai devreme. Așa că, la întrebarea: „pot să…” răspundem cu „sigur că da, după ce…” (enunțați ce are de făcut copilul). Folosiți un ton ferm și cald (nu doar ferm – autoritar și nici nu doar cald – permisiv), iar copilul va înțelege și va coopera, în cea mai mare parte a timpului. Este important chiar să vă țineți de cuvânt și să poată face activitatea dorită imediat ce termină ce începuse. Atenție: nu folosim „da, după ce…” dacă este vorba de nevoi de bază (în special nevoia de a-și potoli setea) deoarece atunci copilul nu va fi dispus să coopereze și va face lucrurile doar pentru a le termina mai repede. Încrederea este cheia cooperării copil-adult. Succes!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic