fbpx
Consiliere educațională
Ce am învățat de la COVID-19 în calitate de profesor

Ce am învățat de la COVID-19 în calitate de profesor

Sunt momente în viață, în care simți prin toți porii că ai nevoie de o schimbare, că e nevoie să privești și să abordezi lucrurile dintr-o altă perspectivă. Și sunt momente, ca anul 2020, în care ești chemat (unii ar spune forțat) spre schimbare, în care exteriorul este cel care te motivează să-ți găsești resursele interioare necesare pentru a face față valului de nou, de incertitudine și uneori chiar de teamă.            

Educația este și va rămâne, pentru mine, rampa de lansare spre o viață mai bună, trăită conștient și în conformitate cu esența a ceea ce ești și baza sigură la care te poți întoarce oricând pentru a lua-o de la început, după un eșec sau după un triumf.

Anul 2020 a fost unul marcat de pandemia de Covid-19 și fiecare dintre noi, părinți, profesori și elevi ne-am reinventat. Probabil că de asta aveam nevoie. Am fost întotdeauna preocupat de dezvoltarea inteligenței emoționale a copilului și am investit foarte mult timp în această direcție. Pe lângă resursele educaționale folosite, așa încât informația să fie atractivă și să ajungă la copii într-un mod accesibil și, în același timp, corect din punct de vedere metodic, orele petrecute în fața camerei de luat de vederi sau cu masca pe față la o anumită distanță unii față de alții, anul 2020 m-a învățat mai multe lucruri despre mine și despre oamenii cu care lucrez și la a căror devenire am prilejul și binecuvântarea să contribui.

  1. Am învățat că avem nevoie să cerem și să acceptăm ajutorul – tehnologia este prezentă în viața noastră și, de cele mai multe ori, ne face viața ușoară. Covid-19 ne-a pus pe fiecare în fața noului: platforme educaționale, resurse digitale, echipamente hardware și nu numai. Lucruri cu care nu eram sau eram prea-puțin familiarizați. A fost o adevărată încântare pentru cei care au mai lucrat și în trecut în acest mod și o provocare pentru ceilalți. Într-o vreme în care suntem din ce în ce mai concentrați să facem totul singuri, a fost nevoie de Covid-19 pentru a învăța să spunem mai des: „am nevoie de ajutorul tău” sau „ai vrea să te ajut?” De asemenea, am învățat că uneori este în regulă să nu știi ce să faci și să mergi la cineva cu mai multă experiență pentru ajutor, chiar dacă acest ajutor vin din partea altui coleg profesor, a unui informatician sau a unui psiholog. Am folosit materialele și sugestiile oferite cu bunăvoință de alți colegi pe grupurile de pe social-media și m-am ajutat de videoclipurile cu povești înregistrate sau cu jocuri didactice de pe YouTube. Am valorificat la maximum abonamentul Twinkl, așa încât rareori trecea o zi fără să folosesc un PowerPoint pentru a facilita înțelegerea informațiilor.;
  2. Am învățat cât de importantă este „conexiunea” – da, acum am înțeles că este foarte important să funcționeze internetul, să ai date mobile și acces la platformele educaționale, așa încât să poți să-ți susții lecția, însă dincolo de asta, am învățat să prețuim îmbrățișarea, atingerea, zâmbetul și o strângere fermă și dătătoare de încredere de mână. Conexiunea dintre noi nu poate fi limitată de timp sau spațiu, însă uneori poate fi obturată de elemente care nu permit emoției să treacă de la emițător la receptor. Tocmai de asta, am avut nevoie de Covid-19 să prețuim lucrurile care ni se par mărunte, dar fără de care viața noastră ar fi doar un deșert emoțional. Am învățat să folosim camera web și să partajăm ecranul, ne-am împrietenit cu poștașul care ne-a ajutat să livrăm materialele didactice acolo unde a fost nevoie, dar și cu administratorii platformelor, care ne-au susținut neîntrerupt și ne-au înlesnit procesul instructiv-educativ (abonament gratuit la Twinkl, grup de suport pentru învățământul primar și preșcolar). Covid-19 ne-a arătat că este important să fim aproape unii de alții, că o îmbrățișare sau un zâmbesc ne pot face cu adevărat ziua mai bună și viața mai frumoasă. A fost totuși extraordinar faptul că resursele Twinkl (mă gândesc aici la Salutul de dimineață) au fost adaptate, așa încât copiii să se simtă în continuare conectați și semnificativi în sala de grupă și în relația cu mine (cadrul didactic) și ceilalți colegi și prieteni din grupă.
  3. Am învățat că există și o frică sănătoasă, care ne-a predat responsabilitatea pentru că am ieșit din „cercul strâmt”, cum spunea Eminescu, și am înțeles că nu este suficient ca doar eu să fiu bine, că nu îmi e bine, dacă doar eu sunt bine, ci prețuiesc și-mi doresc ca și aproapele să fie bine. Deși ne spălam pe mâini și înainte, aeriseam sala de clasă și recomandam copiilor bolnavi să stea acasă, Covid-19 ne-a scos din rutină și din acest automatism al lui „trebuie să…” În această perioadă am devenit mai conștienți și deci mai responsabili de cât de important este un simplu gest și cum poate influența starea de bine a tuturor celor din jur. Am învățat să cântăm și să ne spălăm pe mâini, să ne protejăm unii pe ceilalți, nu să ne protejăm unii de ceilalți;
  4. Am învățat să îmi accept vulnerabilitatea și faptul că nu pot controla totul, întotdeauna – am conștientizat că nu pot totul, întotdeauna și că sunt momente în care voi greși, iar astfel de momente le-am valorificat, nu le-am ascuns în spatele profesorului „perfect”, arătând copiilor cu care lucrez că sunt clipe în care „și oamenii mari” mai fac „boacăne” și, mai mult de atât, că prețuiesc iubirea și respectul lor îndeajuns de mult încât să îmi cer iertare. Am acceptat că urc într-un mijloc de transport, eu luându-mi toate măsurile de protecție, și că e posibil să cobor infectat. A fost un întreg proces de adaptare, pentru că alături de copii am învățat să facem lucrurile diferit, de la distanță, fără ca vreo clipă să presupunem că asta este o normalitate. Am înțeles că este în regulă să te simți obosit și/sau epuizat și că face parte din respectul și stima de sine să spui „acum voi lua o pauză”, așa cum este o dovadă de iubire și acceptare când spui celuilalt „ia o pauză!”;
  5. Am învățat că, deși sunt mici, copiii sunt extrem de receptivi și înțelepți – ascultând și observând comportamentul copiilor în sala de grupă, am văzut că au înțeles că acum așa stau lucrurile și că acestea sunt regulile. Nu am simțit împotrivire, ci m-am bucurat de cooperare. Am văzut și am simțit deschidere și chiar ajutor, iar asta este o excelentă motivație pentru a continua și a crede că împreună, părinți-copii-profesori putem dezvolta generații extraordinare. Deși este natural să vrea să se joace împreună, au reușit să facă asta în grupuri mici, au luat jucăriile dintr-un coș și după ce s-au jucat le-au pus în altul pentru a fi dezinfectate, și-au recunoscut rechizitele și au înțeles, pur și simplu, că unele activități se fac acum altfel, iar altele nu se mai fac deloc;
  6. Am învățat să prețuiesc libertatea – și să fiu recunoscător, să mă bucur de lucrurile mici, de momentele în aer liber și de libertatea pe care altădată o aveam, însă pe care n-o prețuiam. De multe ori, din cauza așteptărilor și a nemulțumirilor interioare, trăim precum o pasăre într-o colivie, a cărei ușă este deschisă… dar din care alegem să nu ieșim;
  7. Am învățat să fiu aproape – să validez emoțiile copiilor și temerile părinților, să spun: „te înțeleg.” Am răspuns prompt mesajelor și am ales să încurajez și să privesc viitorul cu optimism, pentru că am fost motivat de gândul „împreună vom reuși.” Și, în continuare, cred asta. Am desfășurat activități așa încât copiii să înțeleagă ce se întâmplă și am oferit suport părinților și altor cadre didactice pentru a putea face față acestei perioade complicate, prin articole și consiliere personală. 
  8. Am învățat că mai am multe de învățat – deși ne-am adaptat ușor platformelor educaționale și am avut parte de susținerea părinților în toate demersurilor mele, Covid-19 m-a învățat că mai am lucruri de descoperit la mine ca om, apoi ca profesor; că mai am lucruri de învățat despre copii, despre educație și formare. Cu adevărat, am înțeles că educația nu se sfârșește niciodată și doar acceptând să ne reinventăm, pășind în necunoscut și în nou, avem șansa să trăim o viață liberă și sănătoasă.

Om al școlii nominalizat ca exemplu de Inovator în educație în cadrul campaniei editurii educaționale Twinkl pe tema Refacerea și revigorarea educației pentru generația COVID-19.

Dacă ești părinte sau profesor și consideri că ai nevoie de o consiliere, în așa fel încât să găsești cele mai bune strategii pentru a te conecta cu copiii, nu ezita să mă contactezi prin email la adresa: contact@razvandanc.ro sau prin WhatsApp la 0756090094

2 thoughts on “Ce am învățat de la COVID-19 în calitate de profesor

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic