Dragostea – o viziune creștină

Sugestivă imaginea care ilustrează acest articol – o inimă, copaci și cuvântul „vindecare.” Ce simboluri pline de putere. Semn că DRAGOSTEA este cea care are putere de a vindeca.

Așa este – iubirea vindecă. Totuși, întrebarea la care am meditat privind această poză este: a cui dragoste vindecă? A mea! În niciun caz. Firea mea, firea omenească este căzută, bolnavă, rănită și toată iubirea pe care firea o conține este căzută, bolnavă și rănește.

Articol realizat de prof. Răzvan Danc

Cum ne dăm seama de asta? Să ne privim modul în care iubim. Cu sinceritate. Să ne privim sufletul în oglindă și să vedem fără să ne ascundem cât este iubire și câtă este impresie. Peste 99,9% este impresie că iubim. Cum arată o iubire căzută? E plină de așteptări, e plină de critică, judecată, gelozie și manipulare.

Cum arată dragostea? Așa cum o descrie marele Pavel: dragostea îndelung rabdă, este binevoitoare, nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte, nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. (1 Corinteni 13)

Așadar, să ne oglindim în acest imn. Cunoaștem ce e dragostea? Dacă nu suntem desăvârșiți în toate cele scrise de Pavel, nu avem dragoste. Eu citind, nu pot să fac altceva decât să mă rușinez. Doamne, vindecă sufletul meu!

Dragostea nu este o stare. Nu este o trăire care se manifestă exclusiv la nivel psihologic. Dragostea este DARUL lui Dumnezeu pentru noi. Dragostea nu este a noastră. Este a LUI. Este roadă a Duhului Sfânt. Tocmai de aceea, eu nu pot vindeca pe nimeni cu dragostea mea. Ba chiar pot face mai mult rău.

Atunci, cine poate? Singurul BUN – DUMNEZEU. Dumnezeu este dragoste. El poate vindeca prin dragostea Sa. Treaba mea este să-L chem mereu și mereu, să mă arat Lui cu sinceritate și să-i spun: Doamne, vreau, însă nu pot. Vino Tu în mine și iubește.

Nu putem iubi, dacă nu am gustat niciodată din iubire. Și nu, nu din iubirea bolnavă a acestei lumi, care astăzi te iubește, iar mâine nu. Gustul dragostei ni-l dă Dumnezeu. Din dragostea LUI e nevoie să gustăm, conștient, cu voie liberă.

Am cunoscut cândva dragostea, tocmai de aceea o căutăm cu atât de multă putere și neobosiți. Am gustat din dragostea lui Dumnezeu care este supremă și nesfârșită, însă am căzut din acea dragoste prin căderea protopărinților noștri: Adam și Eva. Acum, ne-a mai rămas DORUL, TÂNJIREA, NEVOIA DE A SIMȚI, DE A GUSTA ȘI DE A TRĂI ACEA DRAGOSTE.

Iar mulți dintre noi confundăm DORUL cu DORINȚA și uite așa sfârșim în fel și fel de conjuncturi care în aparență ne promit că ne vor umple golurile interioare, însă nu au puterea de a face asta. Așa se naște dependența.

Așadar, totul e pierdut? NU! DIN CONTRĂ! Totul a fost răscumpărat, prin JERTFA LUI HRISTOS LA CRUCE. Prin Adam a căzut firea omenească, prin Hristos a fost răscumpărată. Așadar, noi iarăși avem șanse maxime de a simți, de a trăi și de a ne DESFĂTA în dragostea lui Dumnezeu.

Cum? Unindu-ne cu EL. Este nevoie de o acțiune a voinței, de o mișcare lăuntrică înspre IZVORUL DRAGOSTEI. Hristos ne-a restaurat, însă nu ne mântuiește cu FORȚA. Nu bruschează ușa de la intrarea sufletului nostru. El ne vrea pe TOȚI, vrea să ne vindece sufletele tuturor, însă este nevoie de AMIN-ul nostru, de DA-ul nostru.

Este nevoie să ne unim cu EL. Când ne unim cu Hristos, atunci EL vine și IUBEȘTE în noi. Nu iubim noi. Repet, dragostea umană, a firii este bolnavă, nu este ziditoare. Oamenii care nu-l au pe Hristos iubesc, însă iubesc bolnav. Cei care-L au pe HRISTOS în mod concret, adică lucrător AU PUTEREA DE A IUBI DIVIN, DUMNEZEIEȘTE.

Cum mă unesc pe Hristos? PAHARUL MÂNTUIRII VOI LUA ȘI NUMELE DOMNULUI VOI CHEMA. Iată două lucruri de făcut. Mai mult de atât, SĂ FACEM FAPTE BUNE, să IERTĂM, tot cu puterea Lui, SĂ MANIFESTĂM COMPASIUNE, EMPATIE, SĂ NU ÎNTOARCEM SPATELE OMULUI CARE NE CERE AJUTORUL (atenție! nu-l ajutăm cu forța, este nevoie să ne ceară ajutorul, căci nici Domnul nu intră ne chemat – ne învață părintele Steinhardt).

Să ne unim cu Hristos. Să-L chemăm pe nume, căci pe cine chemi, acela vine. Spui: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă? Atunci Domnul vine și se unește cu Tine, spune EL rugăciunea în tine. Spui: bată-l! facă-l!… vine diavolul și se unește cu tine și faci cele ale sale.

Dragostea vindecă. Dragostea pe care o chem și o cer de la Dumnezeu să lucreze în toate gândurile și faptele mele. Iar atunci când cad, să nu deznădăjduiesc, ci să continui să mă arat LUI exact așa cum sunt, cerându-i să mă vindece.

Doamne, miluiește-ne!

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *