fbpx
Răzvan Danc
Profesor pentru învățământul primar și preșcolar, educator parental în metoda Positive Discipline și consilier pentru dezvoltare personală. Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă. (Maya Angelou)

5 motive pentru care copiii moderni nu pot învăța, nu au răbdare și cu greu suportă plictiseala

Sunt terapeut și lucrez de mulți ani cu copiii, părinții și profesorii. Consider că generația copiilor moderni degradează în multe privințe. După cum știm, creierul nostru este adaptabil. Datorită mediului înconjurător, îl putem face „mai puternic” sau „mai slab”. Cred că, în ciuda intențiilor bune, din păcate, dezvoltăm creierul copiilor noștri într-o direcție greșită. Iată de ce:

1. Copiii primesc tot ce doresc și când doresc – „Mi-e foame!” – „într-o secundă îți cumpăr ceva de mâncare”. „Mi-e sete”. – “Imediat.” „Sunt plictisit!” – „Ia telefonul meu”.

Capacitatea de a amâna satisfacția nevoilor – este unul dintre factorii cheie pentru viitorul succes. Vrem să-i facem copiii fericiți, dar, din păcate, îi facem fericiți doar în acest moment și nefericiți pe termen lung. Abilitatea de a amâna satisfacția nevoilor – înseamnă capacitatea de a funcționa în stare de stres. Iar copiii noștri sunt tot mai puțin pregătiți să facă față situațiilor stresante, chiar și unele minore. Adesea vedem incapacitatea copiilor de a-și amâna dorințele în clasă, mall-uri, restaurante și magazinele de jucării, atunci când copilul aude „Nu”, deoarece părinții i-au învățat creierul să primească imediat tot ce dorește.

2. Interacțiunea socială limitată – Avem multe de făcut, de aceea le oferim copiilor gadget-uri care să-i țină ocupați. Din păcate, gadget-urile au înlocuit plimbările în aer liber. În plus, tehnologia a făcut părinții mai puțin accesibili pentru interacțiunea cu copiii. Telefonul care „stă” cu cel mic în locul nostru, nu îl va învăța să comunice. Creierul se aseamănă cu mușchii, care trebuie antrenați. Dacă vrei ca micuțul să meargă cu bicicleta, îl înveți. Dacă vrei să fie răbdător, trebuie să-l înveți să fie răbdător. Dacă vrei să comunice, trebuie să-l ajuți să socializeze. Același lucru se aplică tuturor abilităților. Nu există nicio diferență!

3. Distracție nelimitată – Am creat o lume artificială pentru copiii noștri. În ea nu există plictiseală. Imediat ce copilul tace, alergăm să-l distrăm din nou, pentru că ni se pare că nu ne îndeplinim datoria de părinți. Trăim în două lumi diferite: ei în „lumea distracției”, noi în „lumea muncii”. De ce nu ne ajută copiii în bucătărie? De ce nu-și strâng jucăriile? Aceasta este o muncă monotonă care antrenează creierul să funcționeze în timpul îndeplinirii îndatoririlor plictisitoare. Este același „mușchi” de care avem nevoie pentru a învăța la școală.

4. Tehnologiile – Gadget-urile au devenit bone gratuite pentru copiii noștri, însă pentru acest ajutor trebuie să plătim. Plătim cu sistemul nervos al copiilor noștri, cu atenția și capacitatea lor de a amâna satisfacția dorințelor. Viața de zi cu zi în comparație cu realitatea virtuală este plictisitoare. După mai multe ore de realitate virtuală, copiilor le este tot mai dificil să proceseze informațiile în clasă, pentru că sunt obișnuiți cu nivelul ridicat de stimulare pe care îl oferă jocurile video. Copiii nu sunt capabili să proceseze informațiile cu un nivel mai mic de stimulare, iar acest lucru le afectează negativ capacitatea de a rezolva problemele academice. Tehnologia ne distanțează emoțional de copii și de familiile noastre. Accesibilitatea emoțională a părinților este principalul nutrient pentru creierul copiilor. Din păcate, ne privăm treptat copiii de acest lucru.

5. Copiii conduc lumea – Cum ne ajutăm copiii dacă le oferim ceea ce vor, nu ceea ce este bine pentru ei? Fără alimentație adecvată și somn bun, copiii vin la școală iritați, anxioși și neatenți. În plus, părinții le transmit un mesaj greșit. Ei învață că pot face tot ceea ce doresc. Din păcate, pentru a ne atinge obiectivele în viață, de multe ori trebuie să facem ceea ce este necesar, nu ceea ce dorim. Dacă un copil vrea să devină student, el trebuie să studieze. Dacă vrea să fie jucător de fotbal, trebuie să se antreneze în fiecare zi. Copiii noștri știu ce vor, dar le este dificil să facă ceea ce este necesar pentru a-și atinge obiectivul. Iar asta duce la obiective nerealizate și îi lasă dezamăgiți.

(Victoria Prooday)

Răzvan Danc

Profesor, jurnalist, pasionat de viață și iubitor de oameni. Pregătit oricând să ofere un cuvânt de încurajare tuturor celor care au nevoie de el. Întotdeauna, de vorbă de la suflet la suflet, pentru toate sufletele!

You may also like...

21 Responses

  1. Nicoleta spune:

    Buna ziua!
    Ma bucur sa citesc rândurile dumneavoastra. Ma încearca vinovăția cand ma gândeam la aceste lucruri. Credeam ca eu gândesc greșit, dar acum sunt ca ceea ce am observat eu este adevarat.
    Am observat ,în lucrul cu elevii ,tot ceea ce este enumerat mai sus. Pe cât am putut am oferit copiilor si activitati în aer liber, activitati de lucru cu diverse materiale naturale, tocmai din acest motiv, trăiesc în alt univers.
    Foarte frumos si corect ceea ce este scris!

    • Răzvan Danc spune:

      Nicoleta, îți mulțumesc pentru că ai citit acest articol. Conținutul este o concluzie scrisă de Victoria Prooday după multe cercetări și observații, iar la această concluzie am ajuns și eu observând copiii și părinții lor, dar și citind foarte multe păreri avizate din zona parentingului și a neuroștiinței.

      Înțeleg că te încearcă un sentiment de vinovăție. Vinovăția nu este rea, decât dacă te identifici cu ea. Totuși, ea poate reprezenta un punct de plecare pentru tine, așa încât să faci lucrurile altfel. Tu poți face o diferență în sala ta de grupă sau de clasă. Transmite aceste informații și părinților pentru că sunt foarte mulți care se luptă cu aceleași dificultăți.

      Îți doresc mult succes!
      Ai încredere în tine!

      Cu drag,
      Răzvan

      • Cuc maria spune:

        Mulțumim pentru aceste sfaturi, care sunt atât pentru copii mici cât și pentru cei maturi, mai ales când vine vorba de tehnologie! Parcă ar vrea să recupereze ce au pierdut când au fost mici, mereu îi spun fiului meu: ce ai face dacă ai avea un copil? Ați sta împreună și v-ați bate pe un telefon!? Este foarte adevărat, în aceste timpuri copiii trebuie mereu ridicați și împinși din spate! Asta face fiica mea cu nepoțica, dar sunt lucruri pe care nu le face la aproape 8 ani, de ex.nu prea intră în bucătărie, și
        încă își adună greu jucăriile, în schimb lucrurile pentru balet și școală le aranjează și le pune la loc fără să i se spună!

  2. Ilenutza spune:

    Am remarcat aceste lucruri în îndelungata mea activitate cu cei mici. Nu-i rău să îi lăsăm un pic să se plictisească, să nu le programăm noi, adulții, orice minut,să își caute singuri activități, excluzând gadgeturile.

    • Răzvan Danc spune:

      Exact! Atunci când copiii sunt lăsați să se și plictisească ei își antrenează creierul pentru a găsi modalități de a-și ocupa timpul. Își exersează practic creativitatea și înțeleg că este în puterea lor să facă anumite lucruri pentru a-și schimba starea, fără a aștepta neapărat să vină cineva și să-i „salveze”.

  3. Natalia Dimitrașco spune:

    Sunt si eu pedagog cu 28 ani de stagiu. Acum voi avea un raspuns argumentat de un specialist. Va multumesc mult pentru acest articol! Sunt multi parinti care inteleg problema , dar le este greu sa constientizeze ca ei trebuie sa fie factorul schimbarii spre bine! Noi trebuie sa-i ajutam , in primul rand pe ei, daca dorim sa facem bine si copiilor.

    • Răzvan Danc spune:

      Mă bucur că am reușit să vă fiu de folos!

      Cu drag,
      Răzvan

      • Nina spune:

        Copilul meu este stangaci (in clasa a 2 a) si observ ca stie exact cum trebuie sa procedeze la exercitiile de matematica insa lucreaza foarte incet.Cum as putea sa l determin sa scrie mai repede pentru ca la scoala are evaluari si nu poate termina odata cu ceilalti copii.
        Multumesc

        • Ana spune:

          Bună, ca adult care folosește stânga încerc să vă ajut. Poate vă răspunde și dl. Răzvan. Cei mai mulți copii au ritmul propriu și nimic pe lume nu- i va scoate din el. Este ‘darul’ lor, dar școala noastră nu-i apreciază și le cere să fie la fel toți. Puteți exersa acasă, prin joc, dar nu puteți schimba omul.

  4. Veronica spune:

    Sunt părinte și mă regăsesc în cele spuse mai sus … Suntem vinovați și trebuie să facem ceva până nu e prea târziu. Mulțumesc!!
    Sărbători fericite!

  5. Gabriela spune:

    Am citit articolul.Eu am 47 ani,am crescut in vremuri fara”gadgeturi”,distractia mea era afara,ne jucam sotron,elasticul,”flori,fete,filme”,lapte gros,mergeam cu bicicleta,ne plimbam…in plus am fost la gradinita,apoi la scoala,nu mi s-au pus toate pe tava…iar acum am o fetita de 6 ani careia ii dau evident si desene si telefon pt joaca dar in aceladi timp iesim cat se poate de mult in parcuri,la locuri de joaca…ea socializeaza cu copiii inca de la cresa,apoi la gradinita si acum la scoala.Se mai plictiseste dar sincer,eu nu sar imediat cu distractia…a invatat sa se joace si singura,sa gaseasca lucruri de facut.La scoala e atenta si invata.Noi avem program bine structurat,la 22 dormim,la 6 eu ma trezesc zilnic,mancam gatit 99%in casa si 1% „prostii”gen Mac,pizza,etc…cand iesim pe undeva.Asa ca rezonez cu acest articol

  6. Caprau Laura spune:

    Buna ziua sunt mama la 6 copii si este adevarat ce ati scris acolo în articolu dumneavoastra dar eu nu îi las cu telefoane sau cu ce ati metionat acolo.Multi parinti îi lasa dar eu nu am o regula în casa pana nu termina clasa a 8 nu au voie cu telefoase sau cu celelate ei trebuie sa se joace afara în aer liber sa se joace cu ceilati copii.

  7. Gabriela spune:

    Buna,

    Am citit articolul tău și e interesant, dar totuși e scris dinte-a lumina negativistă in mare parte, și îți voi spune de ce cred asta:
    1. Copii primesc tot ce își doresc, când își doresc – comportamentul asta de obicei se formează timpuriu, in primii ani de viața și tot atunci sunt foarte influențabili. Așadar, dacă copilul tău vede ca mama citește, tatăl are hobby-uri, fac toți activități in familie, etc. dorințele sale vor fi legate de comportamentele pe care le vede și sincer, dacă e o dorința de explorare, de cunoaște sau de dezvoltare nu văd nimic rău sa primesca astea. Nu m-ar bucura nimic mai mult dacă copilul meu ar avea de exemplu un interes pentru pian și vrea un pian, fac tot posibilul și ii iau pian. Pe de alta parte, dacă copilul vede constat lipsa de activități in care sa fie implicat, părinți pe telefon, la tv, etc., e normal ca nevoia lui sa atenție sa se traducă altfel și părinții, știind ca jucăria x îl face sa tacă, o cumpăra. Deci, depinde de dinamica familei.
    Ps: foame, sete, caldura – astea nu intra in categoria asta, ci sunt obligațiile părinților sa le asigure, sunt nevoi primare.
    2. Socializarea – la acest capitol sunt de acord cu dvs, dar citind comentariile de mai sus și analizând ce se întâmpla in ziua de azi, cred cu tărie ca acele zile in care copilul e afara de dimineața pana seara și joaca diserve sunt de mult apuse și nu vor mai veni (doar dacă o sa locuim toți într-un sat). In ziua de azi, nu lăsam Vecinul “sa certe” copilul ca vorbește urat pentru ca noi îl creștem cum credem de cuviință și aceste valori nu mai sunt neaparat universale, dacă copilul zice nu, eu poate consider ca ii ofer posibilitatea sa își exprime părerea și vecinul crede ca e neobrăzat, deci și spiritul de comunitate nu mai e. Pe de alta parte, suntem ca adulti suspicioși și neîncrezători pentru ca sunt multe orori ce se întâmpla in fiecare zi și vrem sa ne protejam copilul.
    De acord, socializarea e un element cheie in dezvoltare, dar trebuie sa găsim noi metode pentru a asigura asta in ritmul actual de viața.
    3. Distracție nelimitata – sunt n studii care arată ca copii învață mai mult și mai eficient prin joaca. Tari ca Suedia au ani de școala bazați pe joaca, dar încărcați cu cunoștințe. Oamenii cu asemenea profesii ar trebui sa se facă un update. Iar responsabilizarea copiilor și implicarea lor in activitățile cotidiene, revine ca mai sus in dinamica familiei și posibilitățile familiei de a face asta. Când zic posibilități, nu ma gândesc doar la cele financiare, ci si la stilul de viața care e diferit de al altor generații, acum rar mai vezi un părinte acasă care e dedicat copiilor pentru ca majoritatea nu își mai permit, familia/bunicii de multe ori au roluri limitate sau nu au deloc rol in creșterea copiilor, si multe alte aspecte pe baza cărora se mai pot scrie câteva articole.
    4. Tehnologia – după cu ai menționat asta depinde foarte mult de disponibilitatea emoțională a părinților. Cu toate astea noi trebuie sa realizam ca lumea evoluează si tehnologia poate fi un ajutor, nu impediment . Într-adevăr când tu preferi sa ii dai copilului de 2ani un telefon ca sa nu mai tipe pentru atenție atunci, da clar dăunează. Totuși cred ca si tehnologia folosită înțelept, nu sa acopere lipsa de atenție si adaptata potrivit vârstei, poate contribui enorm la educarea copilului.
    5. Copii conduc lumea – da! Este absolut corect! Și tu ai condus lumea părinților tai! Din momentul in care apar toată viața ni se modelează după nevoile lor. Distincția între face ce vrea si face ce trebuie, este subscrisa în înțelegerea copilului in cauza -efect. De exemplu cum ai zis: ești student pentru ca studiezi, ești fotbalist pentru ca joci fotbal. Acum ca excelează sau nu la ceea ce face, depinde de mulți alți factori si printre cei mai importanți e interesul cu adevărat al copilului pentru acel ceva.
    Într-adevăr sunt aspecte pentru care ar trebui făcut cât mai puțin compromis, de exemplu școala, nu facultatea, ci școala pana a deveni adult, dar si aici cred ca depinde de tine ca părinte, de implicare, sa ii insufli pasiunea de a învață, sete de cunoaștere, etc care se face si prin exemplu si depinde si de școala la care merge, de nivelul general de succes al elevilor, pe principiul ca degeaba ai un copil iubitor de cunoaștere dacă majoritatea din clasa se chinuie sa treacă cu 5 sau invers.

    Oricum, per total, personal cred ca părinții din ziua de azi au mult mai multe challenge-uri decât generațiile anterioare, mult mai puțin suport și multe dorințe pentru copiilor care sunt mult mai complexe. De aici vin și multe soluții substitut care nu sunt tocmai sănătoase.

  8. Ion spune:

    Sunt pedagog cu o vechime de 46 an munca pedagogică. Articolul m-a mișcat. Pot să mă semnez și fiecare expresie logica! Bravo! Succes pentru viitor!

  9. Elena spune:

    E foarte importantlĺ

  10. Claudia spune:

    Interesant material ,de luat in seama!!

  11. Ion spune:

    Faptul ca noi ca parinti suntem analfabeti digitali nu inseamna ca si copiii trebuie sa fie la fel. Nu exista reguli clare prin care sa educi un copil, deoarce fiecare copil este unic si raspunde intr-un anumit mod la metodele noastre. Se tot insista pe faptul ca tehnologia distruge creierul, dar depinde cum folosesti tehnologia. Poate sa foloseasca telefonul pt a invata lucruri logice, practice, de indemanare nu doar sa joace jocuri cu impuscaturi.In fine , ideea e ca nu trebuie sa luam cuvant cu cuvant ceea ce spun expertii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Statistici Trafic