Sunt si eu pedagog cu 28 ani de stagiu. Acum voi avea un raspuns argumentat de un specialist. Va multumesc mult pentru acest articol! Sunt multi parinti care inteleg problema , dar le este greu sa constientizeze ca ei trebuie sa fie factorul schimbarii spre bine! Noi trebuie sa-i ajutam , in primul rand pe ei, daca dorim sa facem bine si copiilor.

Buna,

Am citit articolul tău și e interesant, dar totuși e scris dinte-a lumina negativistă in mare parte, și îți voi spune de ce cred asta:
1. Copii primesc tot ce își doresc, când își doresc – comportamentul asta de obicei se formează timpuriu, in primii ani de viața și tot atunci sunt foarte influențabili. Așadar, dacă copilul tău vede ca mama citește, tatăl are hobby-uri, fac toți activități in familie, etc. dorințele sale vor fi legate de comportamentele pe care le vede și sincer, dacă e o dorința de explorare, de cunoaște sau de dezvoltare nu văd nimic rău sa primesca astea. Nu m-ar bucura nimic mai mult dacă copilul meu ar avea de exemplu un interes pentru pian și vrea un pian, fac tot posibilul și ii iau pian. Pe de alta parte, dacă copilul vede constat lipsa de activități in care sa fie implicat, părinți pe telefon, la tv, etc., e normal ca nevoia lui sa atenție sa se traducă altfel și părinții, știind ca jucăria x îl face sa tacă, o cumpăra. Deci, depinde de dinamica familei.
Ps: foame, sete, caldura – astea nu intra in categoria asta, ci sunt obligațiile părinților sa le asigure, sunt nevoi primare.
2. Socializarea – la acest capitol sunt de acord cu dvs, dar citind comentariile de mai sus și analizând ce se întâmpla in ziua de azi, cred cu tărie ca acele zile in care copilul e afara de dimineața pana seara și joaca diserve sunt de mult apuse și nu vor mai veni (doar dacă o sa locuim toți într-un sat). In ziua de azi, nu lăsam Vecinul “sa certe” copilul ca vorbește urat pentru ca noi îl creștem cum credem de cuviință și aceste valori nu mai sunt neaparat universale, dacă copilul zice nu, eu poate consider ca ii ofer posibilitatea sa își exprime părerea și vecinul crede ca e neobrăzat, deci și spiritul de comunitate nu mai e. Pe de alta parte, suntem ca adulti suspicioși și neîncrezători pentru ca sunt multe orori ce se întâmpla in fiecare zi și vrem sa ne protejam copilul.
De acord, socializarea e un element cheie in dezvoltare, dar trebuie sa găsim noi metode pentru a asigura asta in ritmul actual de viața.
3. Distracție nelimitata – sunt n studii care arată ca copii învață mai mult și mai eficient prin joaca. Tari ca Suedia au ani de școala bazați pe joaca, dar încărcați cu cunoștințe. Oamenii cu asemenea profesii ar trebui sa se facă un update. Iar responsabilizarea copiilor și implicarea lor in activitățile cotidiene, revine ca mai sus in dinamica familiei și posibilitățile familiei de a face asta. Când zic posibilități, nu ma gândesc doar la cele financiare, ci si la stilul de viața care e diferit de al altor generații, acum rar mai vezi un părinte acasă care e dedicat copiilor pentru ca majoritatea nu își mai permit, familia/bunicii de multe ori au roluri limitate sau nu au deloc rol in creșterea copiilor, si multe alte aspecte pe baza cărora se mai pot scrie câteva articole.
4. Tehnologia – după cu ai menționat asta depinde foarte mult de disponibilitatea emoțională a părinților. Cu toate astea noi trebuie sa realizam ca lumea evoluează si tehnologia poate fi un ajutor, nu impediment . Într-adevăr când tu preferi sa ii dai copilului de 2ani un telefon ca sa nu mai tipe pentru atenție atunci, da clar dăunează. Totuși cred ca si tehnologia folosită înțelept, nu sa acopere lipsa de atenție si adaptata potrivit vârstei, poate contribui enorm la educarea copilului.
5. Copii conduc lumea – da! Este absolut corect! Și tu ai condus lumea părinților tai! Din momentul in care apar toată viața ni se modelează după nevoile lor. Distincția între face ce vrea si face ce trebuie, este subscrisa în înțelegerea copilului in cauza -efect. De exemplu cum ai zis: ești student pentru ca studiezi, ești fotbalist pentru ca joci fotbal. Acum ca excelează sau nu la ceea ce face, depinde de mulți alți factori si printre cei mai importanți e interesul cu adevărat al copilului pentru acel ceva.
Într-adevăr sunt aspecte pentru care ar trebui făcut cât mai puțin compromis, de exemplu școala, nu facultatea, ci școala pana a deveni adult, dar si aici cred ca depinde de tine ca părinte, de implicare, sa ii insufli pasiunea de a învață, sete de cunoaștere, etc care se face si prin exemplu si depinde si de școala la care merge, de nivelul general de succes al elevilor, pe principiul ca degeaba ai un copil iubitor de cunoaștere dacă majoritatea din clasa se chinuie sa treacă cu 5 sau invers.

Oricum, per total, personal cred ca părinții din ziua de azi au mult mai multe challenge-uri decât generațiile anterioare, mult mai puțin suport și multe dorințe pentru copiilor care sunt mult mai complexe. De aici vin și multe soluții substitut care nu sunt tocmai sănătoase.