fbpx
Skip to content

Cum să depășești perfecționismul în 5 pași realiști

Cei mai mulți dintre noi știm că putem face lucrurile mai bine și deseori ne străduim să ne îmbunătățim încercând mai mult, căutând oportunități de a învăța și perseverând în sarcinile care sunt importante pentru noi. Dar unii dintre noi au standarde perfecționiste. Credem că nu putem tolera ideea că facem greșeli, nu putem accepta că nu ajungem la cele mai înalte cote pe care ni le-am impus pentru noi înșine și apoi concluzionăm că am eșuat și, pe măsură ce acest perfecționism ne prinde în mrejele sale, ne cufundăm în mai multă autocritică si depresie. 

Cum putem schimba asta și să ne acordăm o pauză?

În această postare, vom examina modul în care perfecționismul se adaugă la autocritică, evitare, lipsa de speranță și conduce la mai multă depresie. Depresia este adesea un sistem de gândire negativă și modele comportamentale care funcționează ca un cerc vicios. Perfecționismul duce la autocritică, iar aceasta duce la evitare și izolare, iar izolarea duce la pierderea recompenselor, apoi apare deznădejdea și care în final conduce la mai multă depresie.
Iată schema logică:

PERFECȚIONISM > AUTOCRITICĂ > EVITARE ȘI IZOLARE > PIERDEREA RECOMPENSELOR > DEZNĂDEJDE > DEPRESIE

E necesar să întrerupem acest ciclu schimbând fiecare verigă a lanțului. Astăzi vă voi aduce perfecționismul în atenție.

1. Perfecționismul tău te ajută sau te rănește?

Ne gândim adesea că așteptările noastre ne vor motiva să muncim mai mult și că pur și simplu suntem realiști cu privire la ceea ce trebuie făcut. Dar s-ar putea ca perfecționismul tău să-ți crească nivelul de stres, să te facă să fii îngrijorat cu privire la a face față unor noi provocări și să te facă să te critici? Am văzut mulți perfecționiști care ruminează despre „deficiențele” lor din trecut, pe lucrurile care n-au ieșit așa cum și-ar fi dorit și rareori își acordă credit pentru aspectele și lucrurile pozitive pe care le fac. Drept urmare, se tem atât de mult de „eșec”, încât nu vor risca să încerce ceva nou și provocator. Oamenii de succes își construiesc succesul pe cumularea experiențelor de eșec din care au învațat ceva. Nu dai bir cu fugiții până nu încerci prima dată.

2. Ești în secret mândru de perfecționismul tău?

Am văzut mulți oameni care au în secret un sentiment de mândrie că au standarde exigente, chiar nerealiste pentru ei înșiși. Ei spun că nu sunt ca ceilalți și nu vor să fie mediocri. Dar această „mândrie de perfecționism” te învinge pur și simplu – chiar și atunci când faci progrese? Are sens să fii mândru de ceva care te face să te simți nefericit și incompetent?

3. Există o diferență între perfecționism și standarde ridicate sănătoase.

Perfecționismul dezadaptativ se caracterizează prin următoarele idei pe care ți le spui și în care crezi: „Obiectivele mele sunt atât de mari încât aproape că nu le pot atinge”, „Nu suport să greșesc” și „Nimic din ceea ce fac nu se simte a fi suficient de bine”. Acest lucru se adaugă la dezamăgirea și autocritica ta. Dar standardele înalte sănătoase sunt diferite. S-ar putea să gândești: „Obiectivele mele sunt înalte, dar realiste”, „Obțin satisfacție încercând din greu, chiar dacă nu este perfect” și „Pot accepta să greșesc.” A avea standarde ridicate sănătoase are avantajul de a vă oferi ceva care este pozitiv și asta este la îndemână — încercând să te îmbunătățești — fără a te împovăra cu imposibilul.

4. Toată lumea este imperfectă. Toată lumea face greșeli.

Adesea le cer pacienților mei care sunt perfecționiști să-mi spună despre oameni pe care îi cunosc bine și-i invit să-i întrebe despre greșelile pe care le-au făcut. Oamenii de succes fac greșeli în mod constant, pentru că sunt implicați în lumea reală. Dacă toată lumea greșește uneori, tu de ce nu? Trebuie să fii unicul perfect?

5. Nu trebuie să regreți greșeli; poți învăța din ele.

Adesea ne oprim asupra greșelilor noastre, ne repetăm mereu în minte cât de proști am fost, regretând lucruri pe care nu le putem schimba. Dar dacă greșelile sunt inevitabile uneori, de ce să nu înveți din ele. Întreabă-te acum – și fii sincer cu tine însuți – ce greșeli ai făcut în trecut și te-au determinat să înveți ceva nou? Poate ți-ai exprimat niște sentimente ostile și îți dai seama că a fost o greșeală. Ce ai învățat? Cum vei evita asta în viitor? Încercați să vă gândiți la greșeli ca experiențe de învățare, ca o formă de creștere potențială, ca pe o lecție învățată. Este mult mai puțin deprimant decât să te gândești că o greșeală demonstrează că ești un eșec (tu, ca om, ești un eșec).

Ține minte că progresul, nu perfecțiunea, este valabil în toate domeniile vieții tale. Depresia este adesea caracterizată de intoleranța la ceea ce este real despre noi toți – că suntem imperfecți, dar îmbunătățibili.

Dr. Robert Leahy în Psychology Today
Traducere și adaptare: Răzvan Danc

Comments

Lasă un răspuns

If you have any questions about the post write a comment. We'll be happy to answer.

Your email address will not be published.

Related posts

Scroll to top
Statistici Trafic