fbpx

Răzvan Danc

Celebrând o viață extraordinară!

Cum poți ajuta un copil să nu mai plângă cu puțină neuroștiință.

Antonia este una dintre minunatele fetițe cu care eu lucrez. Nu e prima dată când, după plecarea mamei, începe să plângă spunându-mi că îi e dor de ea. Mereu mă întreabă ce să facă, de ce plânge, când se va opri din plâns și, mai ales, când vine mama.

articol scris de prof. Răzvan Danc

Astăzi s-a întâmplat același lucru, iar mai jos redau exact ce s-a întâmplat:

1. M-am așezat sub nivelul ochilor ei și am empatizat cu suferința ei, care este reală întotdeauna (nu plânge pentru a obține ceva);

2. M-a întrebat când se va opri din plâns?

3. Răspunsul meu este întotdeauna: ATUNCI CÂND ÎȚI VEI DORI SĂ FACI ASTA!

4. Iar ea a continuat cu: „eu vreau, dar nu reușesc”

5. I-am sugerat să încerce Zona Verde, lucru pe care l-a și făcut, însă a spus că nu e pregătită momentan să se oprească din plâns;

6. A venit întrebarea ei: DE CE M-A ADUS MAMA LA GRĂDINIȚĂ?

7. În acest punct, multe cadre didactice au tendința să ofere explicații. Am fost și eu pe punctul de a o face, însă am știu că a fost o întrebare pornită din emoția de care oarecum răspunde emisfera dreaptă, iar prin acel „de ce?” am înțeles că emisfera stângă e pregătită de acțiune și când cele două emisfere lucrează știu sigur că e aproape liniștirea (integrarea). În acel moment, în loc să-i ofer eu o explicație, am întors întrebarea: DAR DE CE CREZI TU CĂ TE-A ADUS MAMA LA GRĂDINIȚĂ?

8. A stat câteva clipe și s-a gândit. Mi-a răspuns „nu știu.” Dezarmant? Poate, însă mai aveam un AS în mânecă – restul grupei;

9. I-am propus să îi întrebăm pe ceilalți, apoi să confirmăm cu ce spune mama. A fost de acord;

10. Am scris întrebarea ei pe tablă (așa cum se vede în imaginea de mai jos) și am rugat împreună colegii să-mi spună câteva răspunsuri;

11. Fiecare mi-a spus câte ceva, iar răspunsurile se pot vedea în imagine.

12. Încă nu am ajuns la final, iar Antonia îmi spune: „pot să mă duc să desenez?”;

13. O parte din mine spunea: dar nu am terminat brainstorming-ul…stai să afli părerea tuturor. Dar ce sens avea? Fetița s-a liniștit. A fost un succes. Tocmai de aceea, a plecat să deseneze.

14. Totuși, înainte i-am recitit toate răspunsurile primite până atunci și am rugat-o să aleagă unul care crede că ar fi răspunsul mamei. A ales cel încercuit cu mov.

15. Urma ca la finalul zilei să o întrebăm pe mamă dacă așa este. Ea însă n-a venit. O vom întreba mâine.

Iată cât de ușor și eficient a apărut reglarea, pornind de la conectare și integrând activitatea celor două emisfere cerebrale. Mai e un secret: răbdare + tăcere. Am avut răbdare pe parcursul brainstorming-ului și am tăcut atunci când îmi venea să fac/spun „instinctiv” anumite lucruri.

Succes!

Profesor, jurnalist, pasionat de viață și iubitor de oameni. Pregătit oricând să ofere un cuvânt de încurajare tuturor celor care au nevoie de el. Întotdeauna, de vorbă de la suflet la suflet, pentru toate sufletele!

2 COMMENTS

LEAVE A RESPONSE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Related Posts

Statistici Trafic