Se spune că înainte de a intra în mare un râu tremură de frică.

Se uită înapoi la calea pe care a parcurs-o, de pe vârfurile munților, drumul lung și sinuos, traversând păduri și sate.

Și în fața ei, vede un ocean atât de vast, încât a intra acolo nu pare nimic altceva decât să dispară pentru totdeauna.

Dar nu există altă cale, râul nu se poate întoarce. Nimeni nu se poate întoarce. Să te întorci este imposibil în existență.

Râul trebuie să-și asume riscul de a intra în ocean, pentru că abia atunci va dispărea frica, pentru că acolo râul va ști că nu este vorba de dispariția în ocean, ci de a deveni oceanul.