fbpx
Despre mine

Despre mine

Sunt Răzvan Danc, jurnalist, profesor pentru învățământul primar și preșcolar și educator parental certificat în Disciplina Pozitivă.

Formare profesională


Educaţia este ceea ce rămâne după ce ai uitat tot ceea ce ai învățat în școală.
(Albert Einstein)

Din 2016 sunt licențiat în JURNALISM, după ce am urmat cursurile Facultății de Științe Politice, Filosofie și Științe ale Comunicării, secția Științe ale Comunicării, din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

În 2019 am absolvit specializarea PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR, secția Drept și Științe Sociale, în cadrul Universității „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.

În tot acest timp, am fost consilier de dezvoltare personală și spirituală, explorând mai multe metode, tehnici și terapii care să ajute persoana să dobândească o stare de echilibru interior. În anul 2017 am publicat cartea VIAȚA MĂ IUBEȘTE – Creează-ți și trăiește conștient o viață minunată.

De la începutul anului 2020 studiez domeniul PARENTING, deoarece îmi doresc să ajut copiii, profesorii și părinții în dobândirea stării de echilibru și armonie, atât în clasă, cât și acasă. În prezent, particip la mai multe cursuri de specializare și aprofundare, susținute atât de experți români, cât și de experți recunoscuți la nivel mondial.

În luna iulie, am obținut diploma de certificare în Disciplina Pozitivă – Educator Parental.


Viziunea profesională

Cred cu toată ființa că parteneriatul între familie și școală este vital pentru succesul copilului în viață.

Tocmai din acest motiv, prin tot ce fac, caut să ajut toți actorii procesului instructiv-educativ: FAMILIA – COPILUL – CADRELE DIDACTICE, punând COPILUL în centrul interesului.

Factorii care contribuie la starea de bine (cu tot ce înseamnă ea) a copilului sunt: ereditatea – mediul – educația. Viziunea mea este una holistă și integratoare. Mă raportez la copil nu doar în calitate de elev, un simplu actor (chiar dacă principal) al actului instructiv-educativ, ci ca entitate, ca ființă în plin proces de dezvoltare și care are nevoie nu doar de informații teoretice, ci și de empatie, iubire, înțelegere, prezență. În acest mod, cred că se poate atinge idealul educațional al școlii românești.

Viziunea holistă mi-am dezvoltat-o atunci când am început să studiez Inteligența emoțională (Daniel Goleman) de unde am înțeles că succesul, starea de echilibru și fericirea individului nu este dată doar de inteligența cognitivă, de iscusința în alegerea cuvintelor și de abilitatea de a opera cu cifrele, ci și de inteligența emoțională a individului.

Așadar, pe lângă activitatea instructiv-educativă de la clasă, îmi dau interesul de a crește stima de sine a copilului, de a-l ajuta să se echilibreze emoțional, să se integreze și să își lărgească toleranța la frustrare prin tehnici de parenting care funcționează și la clasă.

Pentru că parteneriatul cu familia este atât de important, caut să vin în sprijinul părinților, prin articole, tehnici, metode și informații care să-i ajute să educe copilul într-un mod echilibrat, ferm și plin de iubire, satisfăcându-i cele trei nevoi psihologice de bază:

  1. nevoia de CONECTARE;
  2. nevoia de COMPETENȚĂ;
  3. nevoia de AUTONOMIE.

În plus, caut să susțin activ și alți profesori pentru a putea stabili o relație de încredere și un parteneriat solid cu familia și, de asemenea, îndrum cadrele didactice să aplice tehnici de parenting la clasă, așa încât să ajute elevul să devină încrezător, rezilient și autonom prin dobândirea și sistematizarea echilibrului, introspecției, empatiei.

Dezvoltarea copilului nu se oprește niciodată, deoarece societatea este într-o continuă schimbare, iar școala îl pregătește pe cel mic pentru ceea ce numim educație permanentă sau educație pe tot parcursul vieții. Oferindu-i copilului un bagaj informațional și emoțional solid, cred că îi asiguri puterea de a se adapta în toate conjuncturile vieții.

Prin activitatea mea, îmi doresc să înlătur falsa-credință că școala uniformizează și conduce spre mediocritate. Îmi doresc, ca alături de părinți, să ajut copilul să înflorească, să atingă starea de eudaimonie (respectul pentru scânteia interioară). Întregul proces necesită răbdare, implicare din toate părțile, iubire și cunoaștere. De asemenea, este necesar să înțelegem și să acceptăm ideea că fiecare copil este unic, iar această conștientizare ajută atât părintele, cât și cadrul didactic, să fie flexibil și să se adapteze la nevoile și particularitățile de vârstă și cele psiho-emoționale ale celui mic.

În calitate de jurnalist, am învățat cât de importantă este comunicarea, în toată viața noastră, dar mai cu seamă în cadrul procesului instructiv-educativ și a parteneriatului cu familia. Promovez două idei:

  1. dialogul AUTENTICcomunicând informațiile și nevoile cu sinceritate atât copilului, cât și părinților, dar și ascultând activ și cu deschidere răspunsurile venite din partea acestora. Cadrul didactic conlucrează cu familia și copilul pentru atingerea celui mai înalt punct posibil al dezvoltării pentru copil;
  2. comunicarea NONVIOLENTĂ – implică un limbaj curat, etic și prin care sunt comunicate doleanțele, ala încât receptorul – oricare ar fi el – să nu se simtă lezat, umilit, rușinat sau stigmatizat.

ÎMPREUNĂ, părinți și cadre didactice, CRED că putem ajuta la dezvoltarea unei societăți echilibrate cu indivizi încrezători în forțele proprii, liberi și creativi.


Aventura continuă zi de zi, iar pe acest drum mă las ghidat de următoarele două învățături:

Oamenii vor uita ce ai spus, vor uita ce ai făcut, dar nu vor uita niciodată cum i-ai făcut să se simtă.
(Maya Angelou)

Rolul omului pe Pământ nu e acela de a consuma toate resursele planetei şi de a distruge ceea ce n-a consumat. Ci de a lăsa copiilor săi o lume mai bună decât a primit.
(Daniel Goleman)

Dacă dorești să iei legătura cu mine, nu ezita să mă contactezi. CLICK AICI!

Statistici Trafic