Liniștea

În timp ce mă pregăteam să scriu acest mesaj și-mi setam intenția, un cuvânt mi-a răsunat parcă altfel în minte: LINIȘTE! Nu știu în ce perioadă a vieții te găsești, însă cu siguranță ziua de azi o poți folosi pentru a face puțină liniște în mintea, sufletul și-n jurul tău.

Atunci când e liniște, poți auzi cerul. Atunci când e liniște, poți să-ți asculți ghidarea interioară. Sufletul nu caută să urle pentru a se face auzit, ci de multe ori doar șoptește. E nevoie ca tu să fii în starea în care să auzi, iar mai apoi, dacă vrei, să asculți.

Liniștea vine la pachet cu o oarecare încetinire. Nu știu dacă doar mi se pare, însă timpul trece mai repede, suntem mai nerăbdători și ne dorim să facem cât mai multe în cât mai puțin timp. Dar oare ce contează cu adevărat? Calitatea sau cantitatea? Îmi doresc să primeze calitatea. Iar pentru calitate este nevoie de timp.

Liniștea te ajută când te dai un pas în spate. Te ajută să vezi lucrurile și din alte perspective față de perspectiva din care ești obișnuit să privești. Te ajută eventual să-l incluzi și pe celălalt în sufletul, mintea și existența ta.

Să o faci conștient, pentru că noi oricum suntem conectați cu toți și toate. Tot ceea ce gândim, spunem și facem ne afectează pe toți. Se adună în „spațiul dintre noi”. Liniștea are puterea de-a purifica acest spațiu.

Atunci când primim mesaje dificile, avem tendința să le luăm personal. În acel moment, ne putem găsi în două extreme: furie (ce presupune deconectare de celălalt și uneori chiar și de noi) sau compasiune (ce presupune conectare cu celălalt și garantat și cu noi, căci altfel nu se poate).

Liniștea, ne ajută să facem măcar un pas dintre furie spre compasiune. Pentru că nu ne face bine să fim furioși pe termen lung. Avem voi să simțim furie, însă e nevoie să ne asumăm responsabilitatea costurilor.

Ce mă ajută enorm pe mine în ultima vreme și-mi oferă o stare de liniște fantastică este următoarea idee: nimeni nu este responsabil pentru ce simt eu.

Celălalt poate fi doar un activator, însă sentimentele și emoțiile mele sunt cauzate de nevoile mele neîmplinite sau împlinite în raport cu acel stimul activator.

Avem nevoie de liniște. Hai să ieșim din acele situații care ne afectează liniștea. Să tragem aer în piept, să închidem gura, să pune mâinile la spate (chiar și metaforic) și să rămânem în liniște.

Îmi place acel citat: „vorbește, doar de ce urmează să spui e mai frumos decât liniștea”. Iar uneori, pur și simplu, nu avem nimic „frumos” de spus. Să alegem liniștea.

Vă doresc să trăiți liniștea în mod conștient!

Succes!