Iertarea

Unul dintre cele mai clasice mesaje pe care le primesc atunci când vorbesc despre iertare este „nu pot să iert!”. Următorul este „iert, dar nu uit!” Analizând la rece toate aceste mesaje, simt suferința celor care mi se adresează. Le simt descurajarea, neputința, furia chiar.

Ascultam acum ceva timp un material și am auzit un lucru la care încă meditez, pe care l-am înțeles, însă îmi doresc să-mi mai iau ceva timp pentru a-l integra în ființa mea: fiecare om cu care te întâlnești îți spune în viața asta doar două cuvinte: „te rog” și „mulțumesc”.

M-am simțit mișcat, atins când am auzit acest lucru, deoarece asta mă ajută să mă conectez cu ceilalți, să trec dincolo de ceea ce spun ori fac și să aud „te rog-ul” și „mulțumesc-ul”.

Revenind la iertare, când primesc astfel de mesaj nu le iau personal și mă străduiesc să nu judec aceste persoane, așa cum pe pilot automat îmi venea în trecut să o fac spunând: „ei, nu poți! Nu vrei.

Nu există nu pot!” sau „dacă tu nu ierți, nici Dumnezeu nu te iartă. Sâc!” ori poate chiar „bine, mă! dar tu vrei să fii iertat, însă de iertat, n-ai ierta!” Îmi e ușor să fac asta și aș putea să redau multe din dialogurile mele interioare din trecut atunci când auzeam aceste mesaje.

Acum, caut să ascult emoția și nevoia din spate. Iar începând de ieri, traduc asta în „te rog-ul”. Ajunge la mine durerea, suferința, neputința, furia și înțeleg nevoia poate de onestitate, integritate, respect ori sprijin.

Prin acest mesaj, te invit nu să ierți, ci să te conectezi la interiorul tău și să te întrebi: ce simt eu acum? Iar dacă îți este greu să spui pe nume ce simți, te rog răspunde la întrebarea: ce gândesc eu acum?

Asta e mai ușor de pus în cuvinte, pentru că se întâmplă în mod natural. Pasul următor, atunci când gândesc asta: ce simt? Devine mai ușor să numești sentimentele, nu? Acum că știi ce simți, conștientizează că aceste sentimente sunt ale tale. Hai să facem un pas înainte.

Ce nevoi neîmplinite ai, de simți asta? Adică e posibil să fii foarte furios pe cineva care în opinia ta a greșit față de tine. Ce nevoie aveai în acel moment și nu ți-a fost împlinită? De fapt această nevoie a declanșat gândul și emoția pe care o trăiești acum.

Când reușești să identifici aceste 2 lucruri (sentimente și nevoi) totul devine mai simplu. Lucrez în consilieri cu un exercițiu care se numește „Trecerea la compasiune” și nu e ceva „spectaculos”, nu face „miracole” și nici nu face treaba în locul tău.

Valoarea acestui exercițiu este dată de faptul că-ți onorezi emoțiile și nevoile și același lucru îl faci și cu emoțiile și nevoile celuilalt. În modul acesta, se naște compasiunea. Iar iertare fără compasiune, nu cred că se poate.

Așadar, te invit să fii mai atent la emoțiile și nevoile tale. Explorează-le și nu fugi de ele.

Succes!