Răbdarea

Acum două zile vorbeam despre puterea pe care liniștea o are în restabilirea și menținerea echilibrului interior. Astăzi, vă vorbesc despre răbdare.

Este o virtute și o știm cu toții. Unii au mai multă răbdare nativ. Alții mai puțină. Unii o cultivă, iar alții nu. Cred totuși că uneori folosim acest cuvânt în mod greșit.

Am identificat cel puțin un mod de întrebuințare care strică relațiile, blochează compasiunea și nu ne este de folos în evoluția noastră.

SFATURILE! „Ai răbdare!” Chiar și acum când scriu acest mesaj, simt o stare de iritare când folosesc „ai răbdare” ca un sfat. Ce-s cu sfaturile astea? Sunt inutile. Ba chiar nu sunt necesare.

Citesc în tot mai multe surse, că sfaturile se oferă doar atunci când sunt cerute. Și există niște criterii. De obicei, sfaturile reale sunt cele care conțin o acțiune concretă ce poate fi realizată de către cel ce primește sfatul.

Există și un nume de cod pentru asta: PLATO, unde P – Persoana (cine să facă?), L – Locație (unde să facă?), A – Acțiune (ce să facă?), T – Timp (când sau pentru cât timp să facă?) și O – Obiectiv (ce urmăresc prin asta?).

Dacă treci orice sfat prin PLATO și cel puțin o variabilă nu își găsește un răspuns clar, atunci nu e un sfat, ci e o idee vagă ce va produce și mai multă descurajare.

Acum, hai să fim serioși! Cine nu ar vrea să aibă răbdare? Sau, mai știu oameni care m-ar întreba: dar de ce să am răbdare? Da. Oamenii sunt diferiți, viziunile sunt diferite. Unii sunt tot timpul în mișcare, iar altora le face bine să ia o pauză.

Personal, când am momente în care mă urc pe roata hamsterului, pășesc în nisipuri mișcătoare sau sunt „în-cerc” și mi se spune „ai răbdare”, simt foarte multă furie, agitație, descurajare și uneori chiar mă simt deranjat.

În astfel de clipe aud „ai răbdare” ca un soi de pasivitate, iar eu știu, din experiența mea, că dacă tu nu pui mâna să faci ceva pentru și în viața ta, nimeni nu o va face!!!! Îmi amintesc de un moment în care chiar am întrerupt discuția pentru că mă simțeam intoxicat cu acest „ai răbdare”.

Ulterior, am rugat persoana să nu mai folosească „ai răbdare” în dialogul cu mine. M-am simțit atât de liber în acel moment.

Alternativa? EMPATIA. Empatia necesită prezență și uneori nu e nevoie să faci nimic, nu e nevoie să spui nimic. Una dintre marile noastre „probleme” este că vrem să salvăm oamenii, să-i „reparăm”.

Dar când s-au stricat? Această viziune este o formă distorsionată de a privi realitatea, sădită în sufletul nostru de ideea că unii sunt buni, alții-s răi; cei răi trebuie pedepsiți, cei buni – răsplătiți. Hai să te fac din rău, bun. Sau cel puțin, ce înțeleg eu prin bun.

Înțeleg bunele intenții ale celor care spun „ai răbdare”, chiar cred că ei se gândesc că răbdarea e soluția. Însă nu atunci. În timpul „furtunii emoționale”, „ai răbdare” e extrem de toxic. Mai ales că sună ca un „dar”. Niciodată să nu spui „dar” unui om furios. Va ieși urât.

Stai și ascultă persoana din fața ta. Caută să-i înțelegi cu deschidere emoțiile și nevoile pe care le spune dincolo de cuvinte. Vă spuneam ieri că 2 cuvinte ne spun oamenii în această viață: MULȚUMESC (pentru că ai contribuit la viața mea extraordinară) și TE ROG (ajută-mă să-mi creez o viață extraordinară).

Când te hotărăști să asculți empatic, evită să faci următoarele lucruri:
❌să oferi SFATURI (evident),
❌să ÎNDREPȚI ATENȚIA DE LA PERSOANA PE CARE O ASCULȚI, LA TINE („stai să vezi ce mi s-a întâmplat mie),
❌să EDUCI acea persoană („ai putea să vezi totul dintr-o altă perspectivă, una mai pozitivă, dacă…”),
❌să CONSOLEZI („nu a fost vina ta, ai făcut tot ce ai putut…”),
❌să spui POVEȘTI DIN TRECUTUL TĂU SAU AL EI („asta îmi amintește de…”),
❌să MINIMIZEZI – iarăși o tendință atât de toxică („hai, curaj! nu are rost să-ți plângi atâta de milă”),
❌să oferi SIMPATIE – și asta intră în sfera extrem de toxică și o aud foarte des („o…dragul de tine, ai toată compasiunea mea…of, sărăcuța).

Mai există și alte contraindicații, însă acestea sunt cele mai uzitate.

Ce să faci în schimb?
Concentrează-te, indiferent de ce spune celălalt, doar pe
✅1) ce OBSERVĂ (lucrurile concrete pe care le-a văzut, auzit, atins etc),
✅2) SIMTE (poți încerca în mintea ta să ghicești ce simte ca urmare a ce a văzut),
✅3) are NEVOIE (nevoi neîmplinite sau împlinite și care au provocat fluxul gândirii și emoțiile de la punctul 2)
✅și 4) ce CER (lucrurile pe care și le doresc pentru o viață extraordinară).

Dacă nu reușești să faci asta, cred că a fi pur și simplu acolo este foarte important. A-ți deschide mintea și sufletul și a trăi cu acea persoană acele emoții (fără a le trăi în locul ei, fără a încerca să salvezi sau să te pierzi în emoții, confundându-le cu ale tale) este un lucru extrem de prețios și va aduce vindecare.

Apropo de vindecare: energia vindecării se activează doar când omul primește empatie. Când încercăm să „reparăm”, să dăm sfaturi și tot ce am scris mai sus că nu este ascultare empatică, blochează acest flux al vindecării.

Să medităm la asta.
Succes!