Recunoștința

Am o plăcere deosebită să vorbesc din nou despre puterea recunoștinței, puterea lui și de a spune „mulțumesc”. Acest cuvânt conține atât de multă forță, încât poate schimba viața, realitatea celui care-l folosește. De ce spunem „mulțumesc”? Pentru că simțim că în acel moment cineva sau ceva a contribuit la a ne crea o viață extraordinară.

Avem oare nevoie de putere pentru a spune „mulțumesc”? Eu cred că da. Din ce motiv? Pentru că atunci când spui MULȚUMESC accepți că n-ai fi reușit singur. Dar oare e necesar să ne dorim să le facem pe toate singuri? Privește la viața ta și observă în ce măsură te simți obosit sau epuizat?

După gradul de oboseală pe care-l resimți, poți vedea dacă le faci pe toate singur sau ai „curajul” să ceri ajutor.

Știința creierului ne învață faptul că omul nu a fost proiectat să trăiască singur. Da, până acum ceva timp se credea că rolul principal al creierului este să ne mențină în viață, să ne asigure supraviețuirea. Acum însă se știe clar că avem nevoie de conectare, de comuniune, apartenență.

Creierul e construit, proiectat să se conecteze la alte creiere, să oglindească alte creiere și deci… să fie în legătură cu un TU. Dorind să facem noi totul, suntem obosiți și ne scurtăm viața. Nu, nu oboseala ne-o scurtează, ci lipsa relațiilor.

Concluziile unor studii cu privire la relații (vezi studiul Harvard despre fericire) sunt clare: oamenii care au relații de calitate (nu de cantitate) trăiesc mai mult, mai ușor și mai bine decât ceilalți.

Deci, vă invit să ne dorim să spunem MULȚUMESC, deci să-i lăsăm pe ceilalți să vină în viața noastră, deoarece nimeni nu vine întâmplător și nici nu pleacă întâmplător de la noi.

Acum câteva zile vă introduceam următorul concept: tot ce spun oamenii sunt: „te rog” și „mulțumesc”. Oamenii spun mulțumesc, iar asta se poate materializa în cuvinte care ne ridică frecvența și ne ajută să simțim bucurie, pace, extaz, încântare, fascinație, energie, optimism, atunci când am contribuit la starea lor de bine, când le-am întins o mână, când le-am oferit încredere sau i-am ascultat cu atenție. Acest mulțumesc ne ajută să înflorim, să ne dezvoltăm.

La un moment dat auzisem o vorbă: cine nu știe să spună mulțumesc, este doar o aramă sunătoare. Cât de profund. Acum, vă invit și la un exercițiu pentru că teoretic despre apreciere am tot vorbit și voi mai vorbi.

Vă invit așadar să observați CINE a contribuit la starea voastră de bine în această zi. Nu ieri, nu acum un an sau 10. Într-un interval de 24 de ore. Apoi, răspundeți-vă la întrebarea CE A FĂCUT ACEASTĂ PERSOANĂ? Concret. Nu lucruri abstracte și vagi. A dus gunoiul; a deschis ușa la garaj; mi-a cumpărat o floare. Fiți cât mai concreți posibil.

Următoarea etapă este să vă întrebați: CUM M-A FĂCUT ASTA SĂ MĂ SIMT? Poate ați simțit: tandrețe, căldură, calm, pace, mulțumire, împlinire, satisfacție, fericire, încredere, veselie, motivație, optimism, încântare. Conectați-vă la voi.

Mai există doar doi pași: CE NEVOIE V-A FOST ÎMPLINITĂ? Adică faptul că omul a făcut acel lucru v-a împlinit vouă niște nevoi (asta a dus de fapt la o viață extraordinară). Care a fost nevoia voastră? Poate: grijă, respect, odihnă, ajutor, vitalitate, conexiune sexuală, conectare, cooperare, tovărășie, includere, inițiativă, libertate, acceptare ori umor.

Ultimul pas este să transmiteți acest lucru celui care v-a ajutat să simțiți aceste sentimente, sub următoarea formă: ATUNCI CÂND TU AI FĂCUT….., EU M-AM SIMȚIT…. PENTRU CĂ MI-AI ÎMPLINIT NEVOIA DE…. MULȚUMESC! Puteți scoate partea de nevoie sau puteți chiar reorganiza fraza după bunul plac.

„Secretul” este să spuneți ce a făcut omul și cum v-a făcut asta să vă simțiți. Apoi bucurați-vă de rezultat. Dacă primul răspuns va fi „ai înnebunit”, nu vă temeți. Sunteți pe drumul cel bun, dar ați activat niște mecanisme de apărare. Asta înseamnă că omul de fapt spune „te rog”. Continuați să faceți aprecieri!

Succes!